Capitolul 1

-Nu!!! Mama, tata…unde sunteti??? Va rog nu….nu plecati!!!

-Edward!Edward! Trezeste-te, e doar un vis, hai trezeste-te, fa-o pentru mine! Din departare auzeam vocea blanda a matusii mele strigandu-ma, asa cum se intamplase de nenumarate ori pana acum. Am deschis ochii intalnind privirea inlacrimata a acesteia.

- Iarta-ma Esme, nu am vrut sa te trezesc din nou cu cosmarurile mele.

-Cum poti sa spui asa ceva? Esti tot ce mi-a mai ramas de la sora mea si te iubesc ca pe propriul meu copil, Edward. O sa trecem impreuna peste toate, atat eu cat si unchiul si verisorii tai suntem alaturi de tine si nu te vom lasa singur.

- Iti multumesc Esme, nu stiu ce as fi facut fara voi.

- Linistete-te fiule, incearca sa dormi si maine dimineata cand se va intoarce Carlisle de la spital vom discuta mai pe indelete despre aceste cosmaruri. Nu este bine sa te hranesti cu toata aceasta durere, Dumnezeu stie ca Elizabeth si Edward nu ar fi vrut ca tu sa suferi, ci sa te bucuri de viata chiar daca ei nu mai erau aici. Si nu uita, ca acolo unde sunt ei, mereu vor veghea asupra ta. Noapte buna puiule.

- Noapte buna matusa Esme si iti multumesc pentru tot.

Cam asa se scurgea fiecare noapte din viata mea, plina de cosmaruri in care parintii mei, prinsi intre fiarele contorsionate ale masinii distruse de un nenorocit care se pare ca habar nu avea de regulile de circulatie si de implicatiile pe care inconstienta lui le-a cauzat, strigau dupa ajutor, implorandu-ma cu ochii in lacrimi sa ii ajut. Desi nu fusesem cu ei in masina la momentul accidentului imaginile pe care subconstientul meu mi le arunca aproape cu ura in fiecare in fiecare noapte ma faceau sa ma trezesc intr-o mare de sudoare si un gol adanc in suflet.

Fatidicul accident avusese loc in urma cu sase luni intr-o noapte ploioasa in una din suburbiile din Seattle. Parintii mei se intorceau la hotel de la o conferinta pe care tata, ca avocat si partener al unei importante firme de avocatura din Chicago, luase cuvantul. Erau drumuri frecvente pe care acesta le facea prin tara pentru a vorbi despre sistemul legislativ si orice alte probleme de ordin juridic pe baza carora se intruneau cei mai importanti oameni de drept din tara si nu numai si la care, de cele mai multe ori, mama reusea sa il insoteasca.

Imi amintesc fiecare particica din ceea ce a urmat noptii acelea: de la sunetul soneriei la 2 dimineata, cand unul dintre ofiterii sectiei de politie din zona a venit la usa si ne-a anuntat accidentul parintilor mei, socul care ne-a cuprins pe toti, lacrimile si tipetele pline de durere ale matusii Esme care, pentru ca aveam doar 16 ani, venea sa stea uneori cu mine cand ai mei erau plecati din oras, vorbele de imbarbatare pe care micuta mea verisoara Alice mi le soptea in timp ce sufletul meu se golea de orice simtire, iar mintea mea se lupta cu gandul ca imbratisarea pe care mama mi-o daduse cu doar o zi in urma fusese, de fapt, ultima, ca nu am sa mai aud niciodata vocea plina de intelepciune a tatalui meu, ca nu am sa mai vad niciodata ochii lor plini de viata si nu o sa le mai simt nicicand prezenta binefacatoare. Tot acel valmes care a urmat mortii lor imi va ramane pe veci in minte, iar ziua in care trupurile lor au fost coborate in pamantul din care am fost cu totii creati a fost si cea in care am jurat ca nu voi mai plange in mod constient niciodata, iar suferinta pe care acel om fara suflet a imprimat-o in viata mea va fi si ultima pe care o voi mai trai, unicul meu tel fiind acum sa il gasesc pe ucigasul parintilor mei si sa il pedepsesc asa cum legea in slujba caruia tatal meu a sacrificat tot ce avea mai bun nu a putut sa o faca.

Din spusele politiei soferul care cauzase accidentul fugise, de fapt, de la locul faptei, fara macar sa sune la Serviciul de Urgenta sa ceara ajutor pentru viata celor pe care ii ranise si, desi era o zona destul de bine supravegheata video, nu au reusit sa identifice masina sau persoana. Pentru un timp am crezut ca voi reusi ca odata ce voi fi major sa intru in posesia unei copii a acelor casete pentru a putea studia singur cazul si trimite pe ucigas acolo unde ii este locul, dar in urma cu o luna casetele au disparut in mod misterios si nimeni nu a putut sa ofere o explicatie plauzibila cu privire la ceea ce s-a intamplat cu ele.Cum poti sa spui unei familii indurerate ca dovezile mortii au fost distruse de sobolani, care nu au distrus nimic altceva decat respectivele dovezi?Cine poate sa creada in asemenea coincidente bizare? Eu unul nu. Candva, tatal meu mi-a spus ca in univers nimic nu se intampla fara un scop iar in lumea lui coincidentele nu exista. Atunci nu l-am luat in serios, dar acum voi invata tot ce a vrut el sa invat si voi strange suficiente dovezi pentru a-l identifica pe cel care mi-a luat cele mai importante persoane din viata mea.

Gandurile mele mi-au fost intrerupte de sunetul mobilului. Ma intreb cine ar putea sa ma sune la o asemenea ora. Ultima oara... E doar James, prietenul meu cel mai bun din Seattle, cu care ma intalneam ori de cate ori ii insoteam pe parintii mei si care mi-a promis ca ma va ajuta sa imi duc planurile pana la capat. Pot spune ca profitam putin de prietenul meu, desi, stiu ca ma ajuta cu cea mai draga inima: tatal sau era seful departamentului de politie din Seattle si cine putea sa afle mai multe informatii despre moartea parintilor mei decat el?

- Buna...dimineata bro...ce este cu tine la o ora atat de tarzie sau sa zic...matinala? Stii bine ca m-am mutat in oraselul asta uitat de lume si nici sa vreau nu te pot ajuta in problemele tale amoroase, i-am zis cu un zambet in glas.

- Salut si tie amice. Stai linistit nu te-am sunat sa vorbim despre mine. Este cu totul altceva...Edward chiar nu stiu cum sa iti zic, imi zise cu ezitare in glas.

-James ce este? Ce s-a intamplat? Acum chiar incepea sa ma ingrijoreze. James niciodata nu era genul de om care sa ezite. Daca exista ceva pentru care sa il admiri aceea era franchetea sa.

- Edward, iti amintesti ca ti-am promis ca de indata ce pot sa aflu ceva despre moartea parintilor tai, te anunt.

Dumnezeule, oare ce aflase? Stia cine este criminalul?

- James nu trebuie sa te ascunzi de mine.Spune-mi ce stii, tot ce stii!!!

-Edward...am aflat cine este vinovat de accidentul parintilor tai, dar iti spun de pe acum ca nu o sa iti placa

-Spune odata, luate-ar naiba, crezi ca vreau sa fiu dus cu zaharelul? Zi-mi cine este nenorocitul!!

-Bine Edward. Dar ti-am spus...

- ZI ODATA!!!!

-Este Charlie Swan...seful politiei din Forks!

Introducere

Edward Masen Jr. putea sa spuna ca a avut totul: o familie fericita cu doi parinti pe care ii iubea si care il adorau, popularitate,o multime de prieteni si suficienti bani cat sa nu isi refuze vreodata o placere. Insa in ziua cand a implinit 16 ani lumea s-a naruit in jurul lui: un stupid accident de masina va curma vietile lui Elizabeth si Edward Sr. lasandu-l pe fiul lor intr-o mare de durere. Curand insa, va fi adoptat de catre sora mamei sale, Esme Cullen si se va muta cu aceasta si familia ei in Forks, Washington unde va incerca sa o ia de la capat. Pentru el viata devine o lupta continua cu proprii sai demoni, lupta pe care o va pierde atunci cand afla ca persoana vinovata de accidentul parintilor sai traieste, de fapt, aici si nu este altul decat seriful orasului, Charlie Swan. Constient de faptul ca justitia nu va face nimic impotriva lui, Edward va pune la cale un plan prin care sa razbune moartea parintilor sai. Si cum poti sa distrugi o persoana care ti-a rapit ce aveai mai de pret in viata decat ranind pe cea pentru care aceasta si-ar da ultima suflare! In cazul lui Charlie Swan, fiica sa Isabella.