Capitolul 3

- POFTIM!!! James, ai innebunit? Cum sa fac asa ceva? Ce crezi ca sunt, vreun monstru?

- Edward…

- James in viata mea nu as rani o femeie in halul acela, chiar daca tatal ei mi-a distrus viata. Parintii mei erau oameni corecti, cu frica lui Dumnezeu, s-ar rascoli in mormant daca ar auzi asa ceva.

- Edward era o sugestie…incerca el sa ma imbuneze, sigur ca nu ai face vreodata asa ceva, era ceva ce am vazut intr-un film zilele trecute.

Film? La ce dracu se mai uita acum? Telenovele?

- Iti multumesc pentru idée, dar prefer sa gasesc alta modalitate de a il demasca pe nefericitul ala decat sa ii ranesc fiica. Plus ca e o fata cuminte, la locul ei, care nu cred ca ar rani pe cineva vreodata, asa ca de ce i-as distruge viata?

-         Oricum ii vei distruge viata, Edward. Cand va afla ce a facut tatal ei cum crezi ca se va simti? Fericita?

La asta nu ma gandisem. Intr-un fel, James avea dreptate. Cand Bella va afla de faptele tatalui ei va fi devastata. Dar parintii mei m-au invatat ca adevarul trebuie spus oricat de dureros ar fi el, pentru ca atunci cand viata ta se scufunda intr-un abis de minciuni niciodata nu vrei mai reusi sa iesi la suprafata. Imi pare rau pentru Isabella dar familia e mai presus de orice necunoscuta pe care am vazut-o astazi pentru prima oara si despre care nu stiu decat cum o cheama si ca se imbraca mai rau decat tocilara clasei de la vechiul meu liceu, de care obisnuiam sa facem misto in pauze. Plus ca nu aveam cum sa stiu exact cum e caracterul ei. Putea sa fie o fetita cuminte si timida in vazul lumii si o nenorocita fara scrupule in restul timpului. Desi ma indoiesc de asta.

-         Nu stiu cum se va simti si nici nu prea cred ca imi pasa foarte tare in momentul acesta. Stiu doar ca tatal ei trebuie sa infunde puscaria.

-         Ok, bro. Si cu asta revin la planul meu ini…

-         Nici nu te gandi, am inceput sa strig la el. Nu o sa incerc sa o seduc pe Isabella.

-         Bine…bine….am inteles deja asta….jeezzz…lasa-ma sa imi termin ideea…revin la planul meu initial de a te apropia de ea. Deveniti prieteni, incearca sa o cunosti mai bine, poate asa reusesti sa intri in casa sefului politiei…

-         Si sa ies cu un glont in frunte…

-         Taci si asculta! Intri in casa lui si, cine stie, poti afla informatii pretioase despre individ, cum ar fi ce s-a intamplat in noaptea aceea si poate si dovezile de care iti spuneam ca lipsesc de la dosar. Tata spune mereu ca cei vinovati pastreaza mereu aproape dovezi ale culpei lor, fie pentru ca isi doresc un trofeu, fie din cauza remuscarilor.

Imi doream atat de mult sa fie ultima varianta. Imi doream ca Charlie Swan sa fie urmat de acest sentiment, sa ii intre in sange, sa il macine, sa ii transforme sufletul in pulbere. Si imi mai doream sa aiba aproape ceva care sa il incrimineze.

-         Edward mai esti?

-         Scuze James, ma furasera gandurile. Ai dreptate. O sa ma gandesc la ideea ta, chiar mi se pare buna, desi imi pare rau ca va trebui sa ma folosesc de Isabella pentru a ajunge la tatal ei.

-         Scopul scuza mijloacele amice, scopul scuza mijloacele…Hai ca eu trebuie sa te las. Trebuie sa ies cu o bunaciune in seara asta si cine stie, poate am noroc. Tu nimic, nimic pe acolo?

-         Faci misto de mine? Nu m-as atinge de fetele de aici nici daca ar fi ultimele de pe pamant. Sunt machiate strident de zici ca se duc la Felinarul Rosu si nu la scoala, proaste facute gramada, imbracate in petice…Eu am inteles ca orasele mici au fost afectate de criza dar nu credeam ca intr-atat de tare cat sa fure acuarelele de la copiii de gradinita sa le puna pe fata, sa isi puna pe ele batiste si sa isi dea pe piele cu…naiba sa ma ia daca stiu dar cred ca e praf caramida.

-         Edward iti admir simtul umorului, spuse James printre hohotele de ras care imi rasunau in ureche, dar nu poti sa insulti bietele fete asa. Asta e moda, fratele meu si noi, ca niste masculi ce suntem trebuie sa profitam.

-         James…

-         Nu, nu….daca ele se ofera de ce sa nu profitam? Mie mi se par chiar simpatice gagicele alea…ar trebui sa vin sa vad despre ce e vorba.

-         Te invit cu mare drag amice, sunt numai ale tale.

-         Asa te vreau. Hai ca am fugit. Te sun in zilele urmatoare sa vad ce progrese ai facut cu domnisoara Swan.

-         Ok James si distractie placuta!

-         Multumesc amice, o sa am!

Discutia cu James m-a pus putin pe ganduri. Isabella Swan era o fata cuminte,care nu deranja pe nimeni. Chiar daca gusturile ei in materie de imbracaminte i-ar fi dat lui Alice palpitatii era mai cu mult bun simt decat orice fata din oras. Sa nu fiu inteles gresit. Imi plac fetele si sunt constient ca am un anumit…efect asupra lor…dar vreau sa fiu eu cel care alege, care cucereste. Nu eram un afemeiat, imi placea sa flirtez la petreceri, sa dansez cu o fata dar cam atat. Preferam sa o astept pe ea, the one, cea care imi va cuceri inima si care va fi a mea pentru totdeauna. Dar pana atunci…am alte prioritati.

            In zilele urmatoare am avut ocazia sa ma apropii din ce in ce mai mult de Bella. Avusesem dreptate. Era foarte timida si ori de cate ori ma privea cu ochii ei caprui, ascunsi de ciudatii ei ochelari, mi se parea ca citesc in ei multa neincredere, ca si cum s-ar fi intrebat de ce naiba vorbesc cu ea? Am descoperit ca ma amuzau teribil micile ei reactii: felul in care isi ascundea fata sub valurile de par castaniu care ii incadrau fata, cum rosea ori de cate ori incercam sa intru in vorba cu ea sau cum se rusina cand profesorul o felicita pentru rezultatele pe care le obtinea la diferitele lucrari. Trebuia sa recunosc ca Isabella Swan era o eleva stralucita sau, daca ar fi sa folosesc cuvintele clovnilor din liceu, cu Emmett membru de onoare, un soarece de biblioteca. Fata aceasta citea aproape tot timpul. Ori de cate ori ne intalneam in laboratorul de biologie, pe hol sau la cantina, ea avea tot timpul cu ea o carte. Ceea ce am inceput sa admir la ea era faptul ca avea gusturi elaborate in materie de lectura:de la romanele lui Austen, tipice oricarei fete de 16 ani la marii scriitori rusi, cunoscuti pentru complexitatea scrierilor lor. Daca nu ar fi fost cine era cred ca as fi facut orice sa fie prietena mea. WoW Edward! Cuvinte mari mai folosesti!

-         Hei vere, ce faci aici pierdut in ganduri? Ohhh…scumpa de Alice!Sper ca nu mai vrea din nou la cumparaturi. Mi-au amortit degetele zilele trecute carand diferite pungi si cutiute prin mall-ul din Port Angeles. La ce i-or fi trebuit atatea haine nu stiu. Fetele astea…macar Alice era o fata normala, inteligenta si cu care puteai vorbi despre orice. Si hainele ei erau decente.

-         Buna pitico! Ai terminat orele?

-         As fi vrut eu! Si nu imi spune pitico! Stii bine ca esentele tari se ascund in recipiente mici, zise ea imbufnata, dupa care imi facu cu ochiul. Ah, deci nu era suparata. Mereu o tachinam cu privire la dimensiunile ei, dar partea cu esenta era adevarata…pentru cineva foarte mic de statura Alice chiar avea energie.

-         Si…ce mai zici? Cu dragostea cum o mai duci?

Cu ce?

-         Ce dragoste Alice?

-         Pai vad ca tot frangi inimi prin liceu Eddie-boy. Lauren si Jessica se uita la tine de parca ar vrea sa te manance.

Asa era. Miresele lui Chucky stateau la cativa zeci de metri distanta de noi in parcarea scolii cu plasticul la vedere. Ceea ce era ciudat era faptul ca nu se imbolnaveau. Forks nu era orasul cu cea mai placuta clima din lume. Daca apucai cateva zile de soare pe an te puteai considera norocos. Astazi de exemplu nu puteau fi mai mult de 15 grade afara, iar norii grei care populau cerul nu puteau vesti decat o noua ploaie. Nu ca ar fi fost ceva rar pe aici. Lipsa soarelui era foarte bine suplinita de ploi reci, ceata si uneori, ninsoare.

-         Ce sa fac mai Alice? Daca ele ma considera atragator! I-am zis verisoarei mele in gluma.

-         Asa e, adauga ea pufnind-o rasul. Sa stii ca Emmett e un pic gelos pe tine. I-ai furat multe dintre admiratoare cand te-ai mutat cu noi.

-         A, da? Pai sa stea linistit. I le dau inapoi cu dedicatie, numai sa scap de ele. Fetele de aici zici ca nu au altceva de facut decat sa ma agaseze.

-         Si Isabella Swan? Ea din ce grup face parte?

Isabella? Ce e cu ea?

-         Nimic vere draga, nimic.

Ups! Se pare ca s-a deschis un nou canal de comunicare intre creierul si gura mea, numai ca era un canal fara filtru.

-         De ce ma intrebi de Bella?

-         Bella huh?

-         Asa mi s-a prezentat. Ce e cu ea?

-         Pai nush. Spune-mi tu. Va vad ca vorbiti mai mereu si mi se pare un pic ciudat mai ales ca e prima oara cand te vad vorbind cu o fata. Iar ea pare foarte timida.Si apropo, mi-ar placea sa imi faci cunostinta cu ea. Am vazut hainele si ei cred ca eu cu ea vom fi bune prietene.

-         Usurel Alice. In primul rand da, e o fata de treaba, diferita de ceea ce gasesti pe aici, este cuminte, timida si cred ca acest ultim aspect este suficient ca sa imi fie teama sa o las in preajma ta.

-         Ce vrei sa spui? Tipa Alice indignata. Ca nu as stii sa ma port cu ea? Esti rau…

-         Alice, nu e vorba de asta, am incercat sa ma justific, doar ca stiu ca personalitatea ta exuberanta este diametral opusa fata de cea a Bellei si nu as vrea sa o sperii.

Ultimul lucru de care aveam nevoie era sa o vad pe Bella tarata de Alice prin mall in incercarea verisoarei mele dragi de a-i imbunatati garderoba. Dumnezeu stie cate a trebuit eu sa indur si stiu foarte bine ca am ceva gusturi in materie de imbracaminte.

-         Hai, te rog, nu o sa ii fac nimic. Vreau doar sa ma prezinti. Pleaseeeeeeeeeeeee!!!!!!!!!!!!!

-         Bine, bine…Am incotro? Am intrebat-o amuzat.

-         Normal ca nu ai! Cate verisoare ai?

-         Pai nush. Stai sa numar, i-am replicat usor amuzat de copilariile ei. Una…err..doua..

-         Inceteaza! Nu esti deloc amuzant, imi spuse ea, lovindu-ma in joaca peste brat.

-         Bine! Numai tu piticanie.

-         Ufff!!!! Ce enervant esti! Uite-o pe Isabella!Hai sa ma prezinti!!!!

Ne-am indreptat catre antichitatea  careia Bella ii spunea masina. Eram surprins ca nu a murit in drum spre scoala pana acum.

-         Buna Bella.

-         Err…buna Edward. Ca de obicei, obrajii i se inrosisera. Am incercat sa nu zambesc.

-         Buna Bella, eu sunt Alice, verisoara lui Edward. Voiam foarte mult sa te cunosc. Am o presimtire ca vom fi foarte bune prietene.

-         Buna Alice, spuse Bella cu fata rosie ca un rac, plecandu-si privirea usor stanjenita, imi pare bine sa te cunosc.

-         Si…cum ti se pare Forks pana acum?

-         E ok, spuse Bella cu aceeasi voce timida, cu care ma obisnuisem in decursul catorva zile, nu s-a schimbat foarte mult de cand eram mica.

-         Asa este, adauga Alice cu un oftat, nici macar un magazin mai bun de imbracaminte, nimic. Las-o pe Alice sa se gandeasca la imbracaminte cand iti este lumea mai draga.

-         Nu stiu ce sa iti spun despre asta. Nu ma intereseaza hainele, atata timp cat am o carte buna si sunt imbracata cu ceva comfortabil.

Pentru prima oara in viata mea am vazut-o pe Alice incapabila sa scoata un cuvant. Saraca Bella, stai sa isi revina draga mea piticanie din soc si apoi sa te tii teorie. As fi vrut sa fug de langa ele ca sa ma pun la adapost de furia lui Alice, dar imi era mila sa o las pe Bella singura cu ea. Probabil Alice ar fi bagat-o in masina cu forta si nu s-ar mai opri pana nu ar gasi primul butic din zona.

-         Vai Bella, cum poti sa spui asa ceva? O femeie trebuie sa straluceasca, sa se puna in valoare! De asta Dumnezeu a creat hainele, accesoriile, de-asta s-au nascut Viviane Westwood, Dolce& Gabbana, Versace ohhh!!! Bella si Christian Louboutin si Jimmy Choo, zeii picioruselor mele!!!

Oh Doamne!!! Alice si pantofii. Bella draga mea, esti pe cont propriu!

-         Alice, nu stiu cine sunt toti acesti oameni de care vorbesti tu, dar nu vreau sa ma schimb. Asta sunt eu ii spuse Bella radicand mainile in semn de frustrare.

-         Bine, bine…nu mai zic nimic pentru ca vreau sa fim prietene. Iarta-ma pentru iesirea mea, ai dreptate, e alegerea ta. Imi place ca ti-ai spus parerea. Ar trebui sa stai cu noi azi la pranz. Nu e asa Edward?

-         Desigur Alice.Ma intreb ce o fi in capul verisoarei mele. Diplomatia nu era punctual ei forte, nu cand era vorba de haine.

-         Nu vreau sa deranjez…spuse Bella timida.

Am decis sa intervin.

-         Nu Bella. Nu ne deranjezi deloc. Hai, te rog.

-         Bine, spuse ea rosind din nou.

-         Ok, fu de acor si Alice. Bella, ce ora ai acum?

-         Literatura.

-         Super. Si eu. Hai sa mergem. Ne vedem la pranz Edward.

-         Ok, fetelor.

Acum trebuia sa il gasesc pe Emmett si sa il conving sa se poarte frumos cu Bella. Stiam ca pus pe sotii cum era va face ceva sa o intimideze sin u puteam sa permit asa ceva. Trebuia sa fiu prieten cu Bella si daca aveam sa castig acest drept trebuia ca si cei doi veri ai mei sa se poarte frumos cu ea. Alice era Alice. Nu era niciodata rautacioasa, insa Emmett…glumele lui nu erau gustate de toata lumea. Ah, uite-l! Ca de obicei, inconjurat de trupa de caraghiosi a scolii.

-         Hei, Eddie! Ce faci vere? Hai si ni te alatura!

-         Nu multumesc Emmett.Si pentru a mia oara…

-         E Edward nu Eddie…blah…blah…blah…stiu. Asa, si cu ce te poate ajuta?

-         Astazi nu vom fi numai noi trei la masa, la cantina.

-         Nu? Cine mai vine?Nu imi spune ca, in cele din urma ai acceptat avansurile Jessicai?

-         Nuuu….jeeezzz ..ce iti mai trece prin minte, eram oripilat de idée, probabil ca nu as mai fi mancat nimic in viata mea daca era sa impart aceeasi masa cu una din ele. E vorba de Bella Swan.

-         Bella, Bella 4 Ochi Swan?

-         EMMETT!!!

-         Scuze, dar nu stiam ca ai gusturi atat de…bizarre in materie de fete.

-         Suntem doar prieteni Emm.

-         Daca zici tu…totusi…aragaz…incepu Emmett din nou.

-         EMMETT!!Nu ma face sa ii spun matusii Esme ca te-ai purtat urat cu ea. Parca unchiul Carlisle zicea ceva de Jeep-ul tau si fereastra garajului din cate imi aduc aminte. Sper ca santajul sa il faca sa isi tina gura.

-         Bine, bine, raspunse Emmett un pic palid, nu voi zice nimic.O sa fiu cuminte ca un ingeras.

-         Ok, multumesc. Oricum daca nu taceai gasea Alice o metoda sa stii, i-am spus razand. Deja o considera cea mai buna prietena pe Bella.

-         Saraca fata, nu mai zic nimic de ea, deja va trai tortura vietii ei cu sora-mea.

-         Mai vedem noi.Hai ca am fugit la ore. Ne vedem la pranz.

-         Ok, du-te ca daca mai zici o data cuvantul pranz s-ar putea sa mi se faca foame.

Pranzul nu a fost asa de rau cum am crezut. Bella, ca de obicei, incerca sa raspunda monosilabic la tirul de intrebari la care cred ca o supusese Alice inca de cand ne-am despartit ultima oara, iar Emmett, fiind Emmett, se ghiftuia de prin tavile noastre dupa ce isi terminase ceea ce a comandat la masa.

-         Si Edward, Bella v-ati hotarat? Ne intreba Alice.

-         Cu privire la ce? Era ceva de decis?

-         Uff!!! Cu privire la petrecerea lui Tyler. In fiecare an in perioada aceasta parintii sai pleaca intr-o calatorie pentru a aniversa data casatoriei lor, iar Tyler profita de ocazie pentru a da cate o petrecere. E una dintre cele mai tari din oras.Si cred ca va avea loc week-endul viitor.

-         Alice, e cam singura din oras cred. Si nu, nu m-am hotarat. Nu prea imi arde de petreceri mai ales cu toate...

-         Nici eu nu merg la petreceri Alice, adauga Bella.

-         Ar trebui sa o faceti. Va rog! Bella, te rog, accepta. De obicei merg singura la astfel de petreceri, cu Emmett si trupa lui de fraieri nu stau, iar Edward e pentru prima oara aici asa ca ar fi frumos sa mergem toti trei sau patru.

-         Patru?

-         Pai ar fi dragut daca Edward l-ar invita si pe prietenul lui James. Stii ca mama si tata vor sa il cunoasca  si ar fi frumos sa ii prezinti si lui orasul. In plus am fi un grup de patru si am scapa de privirile indiscrete de la colegii nostrii. Ce zici Edward?

Propunerea lui Alice ma surprinsese. Stia ca James era unul dintre bunii mei prieteni din Seattle si ca eram nedespartiti cand mergeam cu parintii mei acolo. Probabil ca il voi suna in seara asta si il voi invita. Desi nu stiu cat va ramane el in grupul nostrum la cat de afemeiat era. Poate ca pana la urma siamezele vor avea si ele parte de ceva distractie.

-         Bine Alice. O sa ii spun lui James.Dar trebuie sa vorbim si cu parintii tai.

-         Super. Esti cel mai tare!

-         Si eu? Intreba Emmett.

-         Si tu ce fratele meu drag?

-         Si eu nu sunt cel mai tare?

-         Esti, fratioare, esti! Esti cel mai tare de cap frate din lume!

Ne-a pufnit pe toti rasul, sub privirile debusolate ale bietului Emmett. Rasul meu a fost, insa de scurta durata cand am auzit un ras pe care nu il mai auzisem niciodata. Un ras cristalin, ca sunetul clopoteilor. Era Bella. Nu imi dadusem seama pana acum cat de schimbata era cand radea. Fata i se lumina, iar ochii ii sclipeau prin sticla groasa a ochelarilor. Arata ca un inger. Era…era frumoasa.

            Dupa-amiaza, cand am ajuns acasa, la insistentele lui Alice, l-am sunat pe James. Mi-a raspuns la al treilea apel.

-         Hei James, sper ca nu te-am deranjat.

-         Err..buna Edward. Nu deloc.Ce pot face pentru tine?

Vocea lui suna putin ciudat. Fortat parca, dar poate mi se parea.

-         Nimic, bro, stai linistit. Aveam o propunere pentru tine.

-         Da? Despre ce este vorba?

-         Stiu ca voiai sa vizitezi Forks. Cum ti se pare sa vii week-endul viitor? Alice vrea sa te cunoasca, plus ca se pare ca va fi o petrecere mare in oras, exact asa cum iti place tie.

-         Foarte tare, bro, poti conta pe mine, imi spuse James entuziasmat.Se pare ca ma inselasem cu privire la ciudata lui dispozitie.

-         Ok. Hai ca trebuie sa te las acum, voiam sa iti spun ca sa nu iti faci alte planuri. Mai vorbim zilele astea sa stabilim detaliile.

-         Bine. Vorbim. Bye.

-         Bye.

JAMES

Am inchis telefonul zambind.

-         Ce e de ras?

-         Nimic. Se pare ca nu trebuie sa ne mai chinuim cu un plan B. In week-endul viitor voi fi in Forks. Bietul Edward…nici nu va stii ce l-a lovit.

AN

Hello again! Multumesc pentru urari! Ce va fi in fic vom vedea...ideile curg si curg si curg...la momentul oportun voi decide asupra careia voi ramane. Din pacate trebuie sa cantaresc foarte bine de acum incolo deciziile fiecarui personaj inainte de a scrie pentru ca fiecare dintre acestea vor influenta desfasurarea actiunii si sper sa nu dezamagesc. Deja stiu cum vor evolua unele dintre personaje, mai trebuie doar sa le aduc acolo unde trebuie.
Este primul meu fic desi peste 50% din timpul meu liber il petrec pe fanfiction.net (dar sa nu mai spuneti la nimeni ca nu da bine la CV :p) , nu am mai compus ceva din liceu si a trecut ceva vreme de atunci, trebuie sa ma pregatesc de o noua proba de admitere la master si sa mai si lucrez :(( asa ca voi posta probabil o data pe saptamana, nu promit mai des din lipsa de timp, plus ca vreau ca viitoarele capitole sa fie mai lungi ( Bucura-te Madam Duicu ).
Daca sunt intrebari, nelamuriri sau vreti pur si simplu sa ma injurati (si promit ca nu ma supar) id-ul meu de mess este babyangelary ( yahoo).
Poopici :)

Capitolul 2

Dimineata a venit mult prea repede pentru mine. Nu imi venea sa cred ce mi-a spus James. Din ceea ce citise in rapoartele tatalui sau Charlie Swan se afla in Seattle in noaptea respectiva, a pierdut controlul masinii si a lovit masina in care se aflau parintii mei, dar in loc sa se opreasca si sa ofere primul ajutor a fugit ca un las. Ulterior, infricosat probabil de consecinte, in cazul in care politia ar fi desfasurat o ancheta mai amanuntita a marturisit totul tatalui lui James si, intrucat erau prieteni, acesta a musamalizat intreaga situatie. Toate aceste mizerii mi-au lasat un gust amar. Se presupune ca politia ar trebui san e protejeze si sa ne respecte drepturile, insa ei ce au facut? Au acoperit totul, au lasat un criminal sa scape nepedepsit, iar acum se presupune ca acesta reprezinta legea in oraselul asta uitat de lume, unde delictele cele mai grave sunt reprezentate de pustii ametiti de bautura ieftina sterpelita din magazia singurului loc din zona de unde puteai cumpara ceva alcool, care aruncau cu pietre in geamurile te miri carei casute parasite. Daca ar stii sfintii locuitori din Forks cine ii apara si pazeste?! Daca nu as fi eu cel care sufera de pe urma acestui nenorocit cred ca m-as amuza teribil.
Din tot ceea ce mi-a spus James, ceea ce le-a facut Charlie Swan parintilor mei nu poate fi dovedit. Tatal lui si-a dat seama ca cineva i-a umblat in calculator si a sters toate informatiile inainte ca acesta sa gaseasca un stick de memorie si sa le poata copia pentru a mi le trimite. Si cine m-ar putea crede pe mine? Un pusti de 16 ani, orbit de durerea pierderii parintilor? Ar fi cuvintele mele impotriva celor ale serifului Swan, intruchiparea spiritului legii, monument de etica si corectitudine. Auzisem de el desigur. Unchiul meu, Carlisle prin prisma meseriei sale, colaborase de foarte multe ori cu departamentul politiei de aici, asta o stiam de la matusa mea. Cu totii aveau numai cuvinte de lauda la adresa lui.
- Edward, te-ai trezit? E timpul sa te pregatesti pentru scoala.
- Da matusa Esme, in 5 minute cobor.
- Bine. Am pregatit deja micul dejun. Ar fi bines a cobori inainte ca Emmett sa curete totul.
Am zambit. Varul meu Emmett era cu un an mai mare decat mine, dar daca il vedeai credeai ca ai in fata unul din componentii lotului de box de la categoria grea. Plin de muschi si cu o atitudine fioroasa care baga in sperieti toti pustanii din liceu. Asta pana il cunosteai mai bine si iti dadeai seama ca nu e decat un tip prietenos si cu o inima mare. La polul opus o gaseai pe verisoara mea Alice. Cu o statura micuta si plina de energie nici prin absurd nu ai fi putut sa presupui ca cei doi sunt frati.Alice era de varsta mea si acum aveam aproape toate cursurile de la liceu impreuna. Era bine ii am pe cei doi verisori alaturi de mine, Emmett nu era niciodata lipsit de umor, glumele si micile farse erau la ordinea zilei, iar Alice ma surprindea intotdeauna cu sfaturile ei, mult prea mature pentru o pustoaica de 16 ani obsedata de cumparaturi. Noroc ca unchiul Carlisle si matusa Esme erau bogati altfel Alice, cu extravagantele ei i-ar fi adus la sapa de lemn.
- Mneata Eddiemm!!!
- Emmett nu mai vorbi cu gura plina!!!! E nepoliticos! Si foloseste furculita cand mananci ca nu suntem in salbaticie!Am auzit-o pe matusa Esme tipand la varul meu care uitase de toti si de toate si infuleca din micul dejun ca si cand ar fi fost ultima lui masa.
- Num pot mama! E asa de mbun!!!
- Neata si tie Emmett! Pofta…buna! Buna dimineata tuturor! In bucataria spatioasa a familiei Cullen puteai gasi in fiecare dimineata, ca intr-un fel de ritual pe toti membrii sai: Carlisle care, indifferent de tura de la spital in fiecare dimineata se afla alaturi de familie pentru a lua micul-dejun si discuta planurile de peste zi, matusa Esme care gatea niste mancaruri delicioase si care pleca mereu la servici dupa ce se asigura ca suntem cu totii pregatiti pentru scoala si desigur, copiii teribili ai familiei. Acum faceam si eu parte din ei.Era totul atat de diferit dar in celasi timp la fel fata de ceea ce traisem alaturi de parintii mei. Trezitul special al mamei care ma mangaia pe par si imi saruta fruntea in fiecare dimineata, desi ma plangeam mereu ca eu sunt barbat si nu mai sunt pentru mine aceste gesturi, zgomotul facut de hartiile tatalui meu, care analiza vreun caz in timp ce lua micul dejun, rasul angelic al mamei...Doamne...daca as fi stiut ce avea sa urmeze poate...poate...
- Buna dimineata dragule, ce vrei sa mananci? Avem omleta, sunca, clatite…Matusa Esme mi-a oferit zambitoare. Cum te simti in dimineata asta?
- Multumesc, mai bine Esme. O sa iau putin din toate, multumesc frumos, arata foarte bine.
- Asma…putimmn…mamico mai vreau! L-am auzit pe Emmett “scancind” in timp ce era aproape ingropat cu fata in farfuria cu clatite. Cum de putea sa fie fara pic de grasime si sa ingereze toata cantitatea aia de mancare depasea limita mea de gandire.
- Emmett nu fi obraznic! Este suficienta mancare cat sa hranim o armata, crezi ca nu stiu cat poti manca intr-o singura zi? Cu cine oi fi semanand Dumnezeu stie!
- Mami eu inca mai cred ca au incurcat copiii la spital cand l-ai nascut dar e bine si asa pentru ca e adorabil, spuse verisoara mea Alice razand!
- Heiii….ai grija ce spui acolo. Barbatii sunt chipesi nu adorabili!!!, rasufla Emmett intre doua clatite.
- Bine, bine…daca zici tu…rase din nou Alice. Oricum ar trebui sa ne grabim. Astazi vom avea o noua colega.
- Da asa este spuse unchiul Carlisle impaturind ziarul cu care se ocupase pana atunci. Isabella Swan s-a intors dupa 10 ani sa locuiasca cu tatal sau.
Stai putin. Carlisle a spus cumva ceea ce cred eu ca a spus? Swan este numele de familie al lui…
- Da, adauga matusa Esme. Charlie vorbeste de zile intregi de intoarcerea fiicei sale. Nu a mai vazut-o de ani de zile. Ce o fi fost in mintea mamei ei cand a plecat cu ea atunci nici eu nu imi dau seama. Charlie a fost distrus in ziua cand s-a intors acasa si a vazut ca sotia si fiica sa disparusera fara urma.
- Asa este zise la randul sau unchiul Carlisle. Copiii o sa va rog sa va purtati frumos cu ea. Este nou-venita si ii este destul de greu sa se acomodeze intr-un oras cu totul necunoscut ei, unde toti ceilalti probabil se vor inghesui ca la urs sa o vada. Ai inteles Emmett? Fara glume sau nu o sa mai vezi Jeep-ul decat prin fereastra de la garaj!
- Da tata spuse varul meu, un pic trist. Cine stie ce tampenie ii trecuse prin cap?!
Desi era fiica cui era o compatimeam pe biata fata. Stiam cum este sa fii nou-venit in Forks. Toti se ingramadeau sa te cunoasca, iar fetele…oofff Doamne!! Mi se face greata si acum de primirea placuta pe care au incercat sa mi-o ofere “parasutele” liceului in baia baietilor. De parca as putea avea vreo reactie fizica vazand doua blonde cu parul ars si plin de extensii, sani falsi care stateau unul hais si altul cea in bucatica aia de material pe care ele o numeau bluza si cu un bronz indoielnic oferindu-mi un blow-job de bun venit. Norocul acestei Isabella ca era fata. Desi ma indoiesc ca va scapa de Don-Juanii in mizerie, Mike si Tyler. Doamne la ce liceu trebuie sa imi termin eu studiile! Si toate din cauza…
- Gata baieti! Haideti ca intarziem, tipa Alice. Edward astazi vrei sa mergi cu unul din noi sau conduci singur?
- O sa iau Volvo-ul Alice, multumesc de oferta. Nu mai conduceam atat de des de la moartea parintilor mei, desi Volvo-ul argintiul pe care il primisem de la parintii mei cand am implinit 16 ani era febletea mea. Nu l-as fi dat pentru nimic in lume. Aproape pentru nimic…dar targul acela nu era posibil.
Drumul pana la liceul din Forks dura cam 10-15 minute, depinde de cat de tare aveai chef sa apesi pe pedala. Am parcat langa o masina rosie, facandu-mi cu greu loc printre multimea de curiosi de pe margine. Ce mama naibii era asa de admirat la un maldar de fiare?! Masina aceea arata mai degraba ca o piesa de muzeu decat ca un mijloc de transport pe care te puteai baza.
Am coborat din masina activand alarma si pornind spre cladirea liceului unde aveam prima ora. Biologie. Era bine ca eram nou-venit in oras. Ocupasem singura masa de laborator disponibila si stateam singur. Fara coleg de banca sacaitor sau fete ultra machiate care se chinuiau sa imi arate cu ce le-a inzestrat natura. Sau cu ce nu le-a inzestrat… Fetele din Forks…nu cred ca au mamele lor le-au invatat ca baietilor le place sa cucereasca nu sa le culeaga ca pe frunze.
Spre surprinderea mea, cand am ajuns in laboratorul de biologie, masa mea era ocupata. Nu imi dadeam seama cum arata intrusul sau intrusa, tot ce puteam sa imi vad era masa de par castaniu care acoperea fata misterioasei personae.Mi-am dat seama ca era, de fapt, o intrusa. M-am apropiat de masa mea, mi-am pus cartile pe banca si m-am intors catre ea.
- Buna. Sunt Edward Masen. Te afli la masa mea.
- Bbuna. Scuze, domnul Banner mi-a spus ca pot sta aici.Sunt Bella Swan.
Am ramas socat. Aceasta era fata lui. Fiica nenorocitului care mi-a ucis parintii. Imi venea sa urlu, sa lovesc ceva…sa…
- Imi cer scuze. Daca este o problema voi vorbi cu profesorul sa ma mute de la masa ta.
Mi-am dat atunci ca, in explozia mea de ura pentru tatal ei, stransesem cu putere marginile mesei de laborator incat mi se albisera degetele.
- Nu, nu-i nimic.Poti sa stai. Nu ma deranjeaza.
“ Ba te deranjeaza, idiotule” tipa subconstientul meu la mine. “Nu e vina ei ca taica-su e un nenorocit” , striga ratiunea. Trebuie sa ma calmez. Vom vedea ce vom face mai tarziu. Mi-am ridicat privirea si m-am uitat la Isabella sau Bella cum imi spusese ea. Nu era nimic extraordinar. Imbracata intr-o pereche de blugi negri si o bluza gri peste care adaugase o camasa in carouri grena si albastre fata aceasta parca incerca sa faca tot posibilul sa treaca neobservata. Iar piesa de rezistenta a ei erau ochelarii. Acestia erau ceea ce numeam eu si Emmett in copilarie fund de sticla. Erau atat de mari incat ii acopereau jumatate din fata si iti era imposibil sa distingi culoarea ochilor. Puteam sa banuiesc insa ca erau caprui.
Jessica si Lauren, “parasutele”, si-au gasit sa isi faca si ele aparitia, zambind..errr…seducator e mult spus si incercand, ceea ce pot doar sa banuiesc, sa imi faca cu ochiul. Daca nu stiam as fi crezut ca le intrase ceva in ochi. Offf…
Atentia lor s-a indreptat apoi catre Bella si au inceput sa rada isteric. Sau sa necheze. Care o fi problema lor? Fata asta abia a venit in liceu si ele deja au inceput sa o tortureze.
- Wow ce ochelari sexy avem! Asta e ultima moda de unde vii tu? Si ce piele alba! Parca in Phoenix sau cum se numeste orasul de unde vii este soare? Sau te-au legat ai tai in casa ca sa nu cumva sa il alungi cu uratenia ta? Si stai si langa Eddie? Saracutul de tine! Cu asemenea pocitanie!! Ce o fi fost in mintea domnului Banner?
Nesimirea Jessicai era epica dar acum a atins apogeul. Intelegeam ca e o tarfa proasta dar nu avea nici un drept iar acum chiar nu mi-am mai putut controla cuvintele.
- Jessica!!!
- Da Eddie!!!
- O sa iti spun cateva lucruri si sper sa iti intre bine in cap. Unu: Ma numesc EDWARD nu EDDIE, doi: avansurile tale si ale dublurii tale care raspunde la numele de Lauren ma dezgusta si trei: uita-te mai bine in oglinda inainte sa ii jugnesti pe ceilalti.
- Dar Ed… Edd…Edward…
Le-am ignorat balbaielile si m-am uitat la colega mea de banca. Fusese tacuta tot timpul discutiei. Avea fata rosie, un contrast puternic fata de pielea ei alba si era cat se poate de stanjenita.
- Multumesc ca mi-ai luat apararea, imi spuse cu o voca mica.
- Pentru nimic. Deja ma calcau pe nervi.
Domnul Banner si-a facut atunci aparitia intrerupand orice alta discutie. Ziua a trecut repede. Nu mai aveam alte ore cu Isabella Swan in afara de biologie. Alice era foarte fericita. Ziceai ca au anuntat reduceri in mall de 90%. Se pare ca Jessica si Lauren nu se bucurau de asa de multa popularitate cum visau ele.
Seara m-a prins, din nou, gandindu-ma la ce as putea sa fac sa dovedesc vinovatia serifului.Imi parea rau intr-un fel pentru fiica lui, ca avea un monstru de tata. Poate era mai bine sa fi ramas acolo unde era. Gnadurile mi-au fost intrerupte de sunetul telefonului. James! Oare aflase ceva?
- Hey bro! Ce faci?
- Buna Edward! Bine, multumesc, tocmai ma pregateam sa ies.
- Aha! O puicuta, ceva?
- Normal…pacat ca nu esti aici.Tipa asta are o colega de apartament super! Ati fi facut pereche buna.
- Merci pentru oferta, dar stii ca nu sunt pentru one-night standuri.
- Da stiu. Si ce ai mai facut astazi?
- La fel ca intotdeauna. Liceu, teme…Nu ai mai aflat nimic de…?
- Nu.Imi pare rau. As fi vrut sa am ceva vesti pentru tine.
- Am eu o veste. Tipul are o fiica.
- O fiica? Si ce ai de gand sa faci in privinta asta?
Am ramas fara cuvinte. Ce sa fac cu ea? Sa o tin in debara pana marturiseste taica-su?
- Ar fi o idée desi nu cred ca ai putea sa o ascunzi de familia Cullen.
Se pare ca nu am am deloc filtru.
- Desi…continua James…si fiica ar fi utila.
Utila? Ce naiba vrea sa spuna cu asta?
- James..nu te inteleg.
- Edward…daca te-ai folosi de fiica lui pentru a razbuna moartea parintilor tai?
- James…ea nu are nici o legatura. E o fata nevinovata. Ma gandeam la cat de mica se facuse astazi in banca in timpul orei de biologie incercand sa treaca neobservata.
- Conteaza Edward? El s-a gandit la ce lasa in urma cand ti-a ucis parintii?
Avea dreptate, intr-un fel. Charlie Swan merita sa sufere. Chiar daca nu ajungea la puscarie pentru faptele lui, trebuia sa ma razbun altfel.
- La ce te-ai gandit James?
- Aceasta fiica a lui…
- Isabella sau Bella
- Frumos nume.Asta voiam sa te si intreb: E frumoasa?
- Buna intrebare. Banuiesc ca toate sunt frumoase in felul lor. Aceasta se ascunde sub niste haine care ar face-o pe Alice sa planga si are niste ochelari…mai special
- Aham. Deci e nesigura pe ea.
- Nu stiu. Banuiesc. Pare a fi genul foarte retras de fata.
- Pai este foarte bine bro.
- De ce? Ce vrei sa fac? Sa o duc la petreceri?
- Nu Edward. Sa o seduci.
- Poftim??? Ai innebunit??? Vrei sa ma omoare nebunul de taica-su? Desi e un nenorocit e seful politiei.
- Nu trebuie sa stie. Te porti frumos, cu ea, o duci la o petrecere unde veti fi doar voi doi, o imbeti si o violezi.