Capitolul 2

Dimineata a venit mult prea repede pentru mine. Nu imi venea sa cred ce mi-a spus James. Din ceea ce citise in rapoartele tatalui sau Charlie Swan se afla in Seattle in noaptea respectiva, a pierdut controlul masinii si a lovit masina in care se aflau parintii mei, dar in loc sa se opreasca si sa ofere primul ajutor a fugit ca un las. Ulterior, infricosat probabil de consecinte, in cazul in care politia ar fi desfasurat o ancheta mai amanuntita a marturisit totul tatalui lui James si, intrucat erau prieteni, acesta a musamalizat intreaga situatie. Toate aceste mizerii mi-au lasat un gust amar. Se presupune ca politia ar trebui san e protejeze si sa ne respecte drepturile, insa ei ce au facut? Au acoperit totul, au lasat un criminal sa scape nepedepsit, iar acum se presupune ca acesta reprezinta legea in oraselul asta uitat de lume, unde delictele cele mai grave sunt reprezentate de pustii ametiti de bautura ieftina sterpelita din magazia singurului loc din zona de unde puteai cumpara ceva alcool, care aruncau cu pietre in geamurile te miri carei casute parasite. Daca ar stii sfintii locuitori din Forks cine ii apara si pazeste?! Daca nu as fi eu cel care sufera de pe urma acestui nenorocit cred ca m-as amuza teribil.
Din tot ceea ce mi-a spus James, ceea ce le-a facut Charlie Swan parintilor mei nu poate fi dovedit. Tatal lui si-a dat seama ca cineva i-a umblat in calculator si a sters toate informatiile inainte ca acesta sa gaseasca un stick de memorie si sa le poata copia pentru a mi le trimite. Si cine m-ar putea crede pe mine? Un pusti de 16 ani, orbit de durerea pierderii parintilor? Ar fi cuvintele mele impotriva celor ale serifului Swan, intruchiparea spiritului legii, monument de etica si corectitudine. Auzisem de el desigur. Unchiul meu, Carlisle prin prisma meseriei sale, colaborase de foarte multe ori cu departamentul politiei de aici, asta o stiam de la matusa mea. Cu totii aveau numai cuvinte de lauda la adresa lui.
- Edward, te-ai trezit? E timpul sa te pregatesti pentru scoala.
- Da matusa Esme, in 5 minute cobor.
- Bine. Am pregatit deja micul dejun. Ar fi bines a cobori inainte ca Emmett sa curete totul.
Am zambit. Varul meu Emmett era cu un an mai mare decat mine, dar daca il vedeai credeai ca ai in fata unul din componentii lotului de box de la categoria grea. Plin de muschi si cu o atitudine fioroasa care baga in sperieti toti pustanii din liceu. Asta pana il cunosteai mai bine si iti dadeai seama ca nu e decat un tip prietenos si cu o inima mare. La polul opus o gaseai pe verisoara mea Alice. Cu o statura micuta si plina de energie nici prin absurd nu ai fi putut sa presupui ca cei doi sunt frati.Alice era de varsta mea si acum aveam aproape toate cursurile de la liceu impreuna. Era bine ii am pe cei doi verisori alaturi de mine, Emmett nu era niciodata lipsit de umor, glumele si micile farse erau la ordinea zilei, iar Alice ma surprindea intotdeauna cu sfaturile ei, mult prea mature pentru o pustoaica de 16 ani obsedata de cumparaturi. Noroc ca unchiul Carlisle si matusa Esme erau bogati altfel Alice, cu extravagantele ei i-ar fi adus la sapa de lemn.
- Mneata Eddiemm!!!
- Emmett nu mai vorbi cu gura plina!!!! E nepoliticos! Si foloseste furculita cand mananci ca nu suntem in salbaticie!Am auzit-o pe matusa Esme tipand la varul meu care uitase de toti si de toate si infuleca din micul dejun ca si cand ar fi fost ultima lui masa.
- Num pot mama! E asa de mbun!!!
- Neata si tie Emmett! Pofta…buna! Buna dimineata tuturor! In bucataria spatioasa a familiei Cullen puteai gasi in fiecare dimineata, ca intr-un fel de ritual pe toti membrii sai: Carlisle care, indifferent de tura de la spital in fiecare dimineata se afla alaturi de familie pentru a lua micul-dejun si discuta planurile de peste zi, matusa Esme care gatea niste mancaruri delicioase si care pleca mereu la servici dupa ce se asigura ca suntem cu totii pregatiti pentru scoala si desigur, copiii teribili ai familiei. Acum faceam si eu parte din ei.Era totul atat de diferit dar in celasi timp la fel fata de ceea ce traisem alaturi de parintii mei. Trezitul special al mamei care ma mangaia pe par si imi saruta fruntea in fiecare dimineata, desi ma plangeam mereu ca eu sunt barbat si nu mai sunt pentru mine aceste gesturi, zgomotul facut de hartiile tatalui meu, care analiza vreun caz in timp ce lua micul dejun, rasul angelic al mamei...Doamne...daca as fi stiut ce avea sa urmeze poate...poate...
- Buna dimineata dragule, ce vrei sa mananci? Avem omleta, sunca, clatite…Matusa Esme mi-a oferit zambitoare. Cum te simti in dimineata asta?
- Multumesc, mai bine Esme. O sa iau putin din toate, multumesc frumos, arata foarte bine.
- Asma…putimmn…mamico mai vreau! L-am auzit pe Emmett “scancind” in timp ce era aproape ingropat cu fata in farfuria cu clatite. Cum de putea sa fie fara pic de grasime si sa ingereze toata cantitatea aia de mancare depasea limita mea de gandire.
- Emmett nu fi obraznic! Este suficienta mancare cat sa hranim o armata, crezi ca nu stiu cat poti manca intr-o singura zi? Cu cine oi fi semanand Dumnezeu stie!
- Mami eu inca mai cred ca au incurcat copiii la spital cand l-ai nascut dar e bine si asa pentru ca e adorabil, spuse verisoara mea Alice razand!
- Heiii….ai grija ce spui acolo. Barbatii sunt chipesi nu adorabili!!!, rasufla Emmett intre doua clatite.
- Bine, bine…daca zici tu…rase din nou Alice. Oricum ar trebui sa ne grabim. Astazi vom avea o noua colega.
- Da asa este spuse unchiul Carlisle impaturind ziarul cu care se ocupase pana atunci. Isabella Swan s-a intors dupa 10 ani sa locuiasca cu tatal sau.
Stai putin. Carlisle a spus cumva ceea ce cred eu ca a spus? Swan este numele de familie al lui…
- Da, adauga matusa Esme. Charlie vorbeste de zile intregi de intoarcerea fiicei sale. Nu a mai vazut-o de ani de zile. Ce o fi fost in mintea mamei ei cand a plecat cu ea atunci nici eu nu imi dau seama. Charlie a fost distrus in ziua cand s-a intors acasa si a vazut ca sotia si fiica sa disparusera fara urma.
- Asa este zise la randul sau unchiul Carlisle. Copiii o sa va rog sa va purtati frumos cu ea. Este nou-venita si ii este destul de greu sa se acomodeze intr-un oras cu totul necunoscut ei, unde toti ceilalti probabil se vor inghesui ca la urs sa o vada. Ai inteles Emmett? Fara glume sau nu o sa mai vezi Jeep-ul decat prin fereastra de la garaj!
- Da tata spuse varul meu, un pic trist. Cine stie ce tampenie ii trecuse prin cap?!
Desi era fiica cui era o compatimeam pe biata fata. Stiam cum este sa fii nou-venit in Forks. Toti se ingramadeau sa te cunoasca, iar fetele…oofff Doamne!! Mi se face greata si acum de primirea placuta pe care au incercat sa mi-o ofere “parasutele” liceului in baia baietilor. De parca as putea avea vreo reactie fizica vazand doua blonde cu parul ars si plin de extensii, sani falsi care stateau unul hais si altul cea in bucatica aia de material pe care ele o numeau bluza si cu un bronz indoielnic oferindu-mi un blow-job de bun venit. Norocul acestei Isabella ca era fata. Desi ma indoiesc ca va scapa de Don-Juanii in mizerie, Mike si Tyler. Doamne la ce liceu trebuie sa imi termin eu studiile! Si toate din cauza…
- Gata baieti! Haideti ca intarziem, tipa Alice. Edward astazi vrei sa mergi cu unul din noi sau conduci singur?
- O sa iau Volvo-ul Alice, multumesc de oferta. Nu mai conduceam atat de des de la moartea parintilor mei, desi Volvo-ul argintiul pe care il primisem de la parintii mei cand am implinit 16 ani era febletea mea. Nu l-as fi dat pentru nimic in lume. Aproape pentru nimic…dar targul acela nu era posibil.
Drumul pana la liceul din Forks dura cam 10-15 minute, depinde de cat de tare aveai chef sa apesi pe pedala. Am parcat langa o masina rosie, facandu-mi cu greu loc printre multimea de curiosi de pe margine. Ce mama naibii era asa de admirat la un maldar de fiare?! Masina aceea arata mai degraba ca o piesa de muzeu decat ca un mijloc de transport pe care te puteai baza.
Am coborat din masina activand alarma si pornind spre cladirea liceului unde aveam prima ora. Biologie. Era bine ca eram nou-venit in oras. Ocupasem singura masa de laborator disponibila si stateam singur. Fara coleg de banca sacaitor sau fete ultra machiate care se chinuiau sa imi arate cu ce le-a inzestrat natura. Sau cu ce nu le-a inzestrat… Fetele din Forks…nu cred ca au mamele lor le-au invatat ca baietilor le place sa cucereasca nu sa le culeaga ca pe frunze.
Spre surprinderea mea, cand am ajuns in laboratorul de biologie, masa mea era ocupata. Nu imi dadeam seama cum arata intrusul sau intrusa, tot ce puteam sa imi vad era masa de par castaniu care acoperea fata misterioasei personae.Mi-am dat seama ca era, de fapt, o intrusa. M-am apropiat de masa mea, mi-am pus cartile pe banca si m-am intors catre ea.
- Buna. Sunt Edward Masen. Te afli la masa mea.
- Bbuna. Scuze, domnul Banner mi-a spus ca pot sta aici.Sunt Bella Swan.
Am ramas socat. Aceasta era fata lui. Fiica nenorocitului care mi-a ucis parintii. Imi venea sa urlu, sa lovesc ceva…sa…
- Imi cer scuze. Daca este o problema voi vorbi cu profesorul sa ma mute de la masa ta.
Mi-am dat atunci ca, in explozia mea de ura pentru tatal ei, stransesem cu putere marginile mesei de laborator incat mi se albisera degetele.
- Nu, nu-i nimic.Poti sa stai. Nu ma deranjeaza.
“ Ba te deranjeaza, idiotule” tipa subconstientul meu la mine. “Nu e vina ei ca taica-su e un nenorocit” , striga ratiunea. Trebuie sa ma calmez. Vom vedea ce vom face mai tarziu. Mi-am ridicat privirea si m-am uitat la Isabella sau Bella cum imi spusese ea. Nu era nimic extraordinar. Imbracata intr-o pereche de blugi negri si o bluza gri peste care adaugase o camasa in carouri grena si albastre fata aceasta parca incerca sa faca tot posibilul sa treaca neobservata. Iar piesa de rezistenta a ei erau ochelarii. Acestia erau ceea ce numeam eu si Emmett in copilarie fund de sticla. Erau atat de mari incat ii acopereau jumatate din fata si iti era imposibil sa distingi culoarea ochilor. Puteam sa banuiesc insa ca erau caprui.
Jessica si Lauren, “parasutele”, si-au gasit sa isi faca si ele aparitia, zambind..errr…seducator e mult spus si incercand, ceea ce pot doar sa banuiesc, sa imi faca cu ochiul. Daca nu stiam as fi crezut ca le intrase ceva in ochi. Offf…
Atentia lor s-a indreptat apoi catre Bella si au inceput sa rada isteric. Sau sa necheze. Care o fi problema lor? Fata asta abia a venit in liceu si ele deja au inceput sa o tortureze.
- Wow ce ochelari sexy avem! Asta e ultima moda de unde vii tu? Si ce piele alba! Parca in Phoenix sau cum se numeste orasul de unde vii este soare? Sau te-au legat ai tai in casa ca sa nu cumva sa il alungi cu uratenia ta? Si stai si langa Eddie? Saracutul de tine! Cu asemenea pocitanie!! Ce o fi fost in mintea domnului Banner?
Nesimirea Jessicai era epica dar acum a atins apogeul. Intelegeam ca e o tarfa proasta dar nu avea nici un drept iar acum chiar nu mi-am mai putut controla cuvintele.
- Jessica!!!
- Da Eddie!!!
- O sa iti spun cateva lucruri si sper sa iti intre bine in cap. Unu: Ma numesc EDWARD nu EDDIE, doi: avansurile tale si ale dublurii tale care raspunde la numele de Lauren ma dezgusta si trei: uita-te mai bine in oglinda inainte sa ii jugnesti pe ceilalti.
- Dar Ed… Edd…Edward…
Le-am ignorat balbaielile si m-am uitat la colega mea de banca. Fusese tacuta tot timpul discutiei. Avea fata rosie, un contrast puternic fata de pielea ei alba si era cat se poate de stanjenita.
- Multumesc ca mi-ai luat apararea, imi spuse cu o voca mica.
- Pentru nimic. Deja ma calcau pe nervi.
Domnul Banner si-a facut atunci aparitia intrerupand orice alta discutie. Ziua a trecut repede. Nu mai aveam alte ore cu Isabella Swan in afara de biologie. Alice era foarte fericita. Ziceai ca au anuntat reduceri in mall de 90%. Se pare ca Jessica si Lauren nu se bucurau de asa de multa popularitate cum visau ele.
Seara m-a prins, din nou, gandindu-ma la ce as putea sa fac sa dovedesc vinovatia serifului.Imi parea rau intr-un fel pentru fiica lui, ca avea un monstru de tata. Poate era mai bine sa fi ramas acolo unde era. Gnadurile mi-au fost intrerupte de sunetul telefonului. James! Oare aflase ceva?
- Hey bro! Ce faci?
- Buna Edward! Bine, multumesc, tocmai ma pregateam sa ies.
- Aha! O puicuta, ceva?
- Normal…pacat ca nu esti aici.Tipa asta are o colega de apartament super! Ati fi facut pereche buna.
- Merci pentru oferta, dar stii ca nu sunt pentru one-night standuri.
- Da stiu. Si ce ai mai facut astazi?
- La fel ca intotdeauna. Liceu, teme…Nu ai mai aflat nimic de…?
- Nu.Imi pare rau. As fi vrut sa am ceva vesti pentru tine.
- Am eu o veste. Tipul are o fiica.
- O fiica? Si ce ai de gand sa faci in privinta asta?
Am ramas fara cuvinte. Ce sa fac cu ea? Sa o tin in debara pana marturiseste taica-su?
- Ar fi o idée desi nu cred ca ai putea sa o ascunzi de familia Cullen.
Se pare ca nu am am deloc filtru.
- Desi…continua James…si fiica ar fi utila.
Utila? Ce naiba vrea sa spuna cu asta?
- James..nu te inteleg.
- Edward…daca te-ai folosi de fiica lui pentru a razbuna moartea parintilor tai?
- James…ea nu are nici o legatura. E o fata nevinovata. Ma gandeam la cat de mica se facuse astazi in banca in timpul orei de biologie incercand sa treaca neobservata.
- Conteaza Edward? El s-a gandit la ce lasa in urma cand ti-a ucis parintii?
Avea dreptate, intr-un fel. Charlie Swan merita sa sufere. Chiar daca nu ajungea la puscarie pentru faptele lui, trebuia sa ma razbun altfel.
- La ce te-ai gandit James?
- Aceasta fiica a lui…
- Isabella sau Bella
- Frumos nume.Asta voiam sa te si intreb: E frumoasa?
- Buna intrebare. Banuiesc ca toate sunt frumoase in felul lor. Aceasta se ascunde sub niste haine care ar face-o pe Alice sa planga si are niste ochelari…mai special
- Aham. Deci e nesigura pe ea.
- Nu stiu. Banuiesc. Pare a fi genul foarte retras de fata.
- Pai este foarte bine bro.
- De ce? Ce vrei sa fac? Sa o duc la petreceri?
- Nu Edward. Sa o seduci.
- Poftim??? Ai innebunit??? Vrei sa ma omoare nebunul de taica-su? Desi e un nenorocit e seful politiei.
- Nu trebuie sa stie. Te porti frumos, cu ea, o duci la o petrecere unde veti fi doar voi doi, o imbeti si o violezi.