Capitolul 4

Micutul aeroport din Port Angeles parea atat de pustiu si lipsit de viata, poate la fel ca si locul spre care ma indreptam: Forks, Washington- oraselul unde zilele senine sunt o raritate iar toata lumea cunoaste pe toata lumea. Ma intorceam aici sa termin liceul dupa 10 ani in care nu venisem decat pentru scurte perioade de timp, in vacante, sa il vizitez pe tatal meu, care intamplator era si seful politiei in oraselul unde ma indoiesc ca se petrecea vreodata vreo infractiune. Pentru ce mai aveau nevoie de politie imi e greu sa inteleg, dar na, asta e.
- Hei Bella, ai ajuns demult? Imi cer scuze pentru intarziere dar am fost retinut la sectie.
Retinut la sectie? Wow! Se pare ca mai sunt delincventi pe acolo.
- Nu-i nimic Ch…tata. Abia am ajuns. Imi pare bine sa te vad.
- Si mie pustoaico. Ai mai crescut de cand te-am vazut ultima oara. Dar vad ca nu ai renuntat la…err…
- Ochelari? Nu ii port mereu dar sunt mai comfortabili decat lentilele.
- Cum stii tu ca iti este mai bine. Esti gata sa mergem? Acesta este tot bagajul? Ma intreba uitandu-se la cele doua valize care zaceau aruncate la picioarele mele.
- Da, oricum nu era prea mult de impachetat. Hainele de vara nu prea aveau ce cauta in Forks. Se pare ca cineva trebuia sa mearga la cumparaturi pentru haine de iarna. Pacat ca trebuia sa fiu eu.
Am lasat in urma Port Angeles indreptandu-ne spre noua mea casa. Nu stiam ce a mai ramas din vechea casa, dar nu cred ca Charlie s-a decis intre timp sa schimbe ceva la aspectul locuintei care parea nemiscata in timp. Era sambata ceea ce insemna ca locuitorii din Forks se aflau in afara orelor de scoala, servici si cu totii puteau sa vada cum fiica ratacita a serifului se intoarce acasa. Exact de asta aveam nevoie. De atentie.De parca nu era suficient ca de fiecare data cand ieseam cu mama in oras erau pe urma noastra cel putin doi paparazzi care abia asteptau sa capteze un moment mai…interesant. Deh…bucuriile de a fi casatorita cu un proprietar al unui club de baschet. Dar erau tineri si pareau ca se iubesc iar mama merita sa fie fericita chiar daca ani de zile am sperat ca ea si tata vor fi din nou impreuna. Vise de copil. Stiam acum ca visele nu se implinesc intotdeauna, la fel cum stiam ca Mos Craciun nu exista.
Prima seara in Forks a fost cat se poate de linistita, cu exceptia lui Charlie care se purta cu mine ca si cum as fi fost facuta din sticla.
- Bella sigur nu ai nevoie de nimic? E destul de comfortabil patul? E in regula culoarea pentru asternuturi? Bella…
- Da tata, i-am spus intrerupandu-i sirul de intrebari. Este totul foarte frumos. Iti multumesc ca iti faci griji pentru confortul meu dar nu am nevoie de nimic. Cred ca o sa incep sa pregatesc cina. Vrei ceva anume?
- Err..nuu…l-am auzit mormaind in timp ce puteam vedea ca fata i se inrosise ca unui rac.Offf…acum intelegeam de unde mostenisem problema asta. Nu puteam sa mint nici sa imi salvez viata din cauza obrajilor care parca imi luau mereu foc.
- Bine atunci. Sa vedem ce ai prin frigider si ne decidem apoi. Ce zici?
- Cum vrei tu Bells.
Numai ca nu prea era cum voiam eu. Tata si alimentele probabil ca aveau vreun soi de intelegere: eu nu va cumpar, voi nu imi trebuiti pentru ca in afara de cateva fructe si legume aruncate aiurea prin frigider nu puteai gasi altceva. Ohhh...mint…ba puteai gasi ceva: o rezerva gigantica de peste. Probabil ca s-a anuntat vreo migratie a pestilor prin alte rauri, eu de unde sa stiu? Asa ca, pentru a fi in ton cu continutul frigiderului i-am gatit tatalui meu in prima seara in Forks peste cu legume, mancare pentru care tatal meu mi-a multumit de mai multe ori in seara respectiva. Stiam ca Charlie si gatitul nu sunt buni prieteni si imi propusesem ca atata timp cat voi ramane alaturi de tatal meu sa am grija ca macar sa manance sanatos.
Week-endul a trecut repede, prea repede chiar, iar luni dimineata stateam in fata oglinzii din baie ingrozita de ideea de a incepe o noua zi de scoala, intr-un liceu nou, alaturi de fete necunoscute. Imi aruncasem pe mine o pereche de blugi negri, o bluza si o camasa pe care le aveam de cand mai veneam in vacante in Forks pentru ca restul hainelor mele nu prea aveau cum sa ma protejeze de vremea rece de afara si desigur, ochelarii mei credinciosi. Nu plecam nicaieri fara ei. Ma simteam destul de comfortabil sa ii simt incadrandu-mi fata si nu imi oboseau ochii cand citeam.Putin imi pasa ca semanam cu un aragaz cu patru ochiuri cum obisnuiau sa imi spuna binevoitorii de la vechiul liceu. Cand am coborat in living mi-am dat seama ca tata plecase deja de ceva timp si ar fi fost bines a gasesc ceva de mancare si sa pornesc spre scoala. Mai ales ca aveam si cu ce sa ajung. Cu o zi inainte tata imi aratase cadoul meu de bun venit: o camioneta rosie la mana a doua ce e drept, dar de care ma indragostisem la prima vedere. Era mandria mea, copilul meu si i-am multumit tatalui meu de mai multe ori in ziua respectiva. Abia asteptam sa vad ce poate.
Drumul spre liceu a fost unul usor, stiam unde se afla cladirea plus ca era destul de aproape. Ceea ce nu stiam era, insa, cum ma vor percepe ceilalti. Stiam cat de curiosi sunt oamenii de aici si mai stiam si ca Charlie nu isi putea tine gura niciodata cand venea vorba de mine. Cu siguranta ca si animalele din tufisurile ce inconjurau drumul aflasera ca a venit fiica sefului politiei in oras. Of Doamne! Am ajuns cu bine la scoala si am incercat sa imi gasesc un loc liber in parcare, parcand in cele din urma langa un Jeep care parea nou. Se pare ca mai sunt si oameni bogati in Forks.Cine ar fi crezut?!
M-am indreptat spre usa principala a cladirii constienta fiind ca atrasesem oarecum atentia iar elevii de aici se holbau la mine. Asta e Bella, mergi inainte, cauta Secretariatul, ia orarul, cauta prima clasa , o banca unde sa stai si totul o sa fie bine. Numai ca usor de zis, greu de facut!
Prima persoana care m-a abordat a fost un baiat, Micky sau Mike, nu am retinut bine.
- Bb...buna Isabela. Cum ti se pare Forks pana acum? Sunt Mike.
- Buna…Mike…Imi pare bine de cunostinta… Cum sa mi se para? La fel ca si ultimele dati cand am venit aici. Umed si rece.
- Ahh…da. Asa e mereu. Mai sunt si zile bune sa stii.
Da. Vezi sa nu fie.
- Mmm..Mitch…
- Mike..
- Ok…Mike…Ma bucur ca am vorbit…Ne mai vedem pe aici…Trebuie sa caut Secretariatul pentru orar si restul documentelor care mai trebuie semnate si sa ajung la ore.
- Ai nevoie de ajutor? Ma intreba Mike cu ochi rugatori.
- Nu multumesc. Ma descurc. Jeeezz… dupa fata pe care o avea parca avea el nevoie de ajutor.
A fost usor sa gasesc Secretariatul, iar doamna de acolo, la mentionarea numelui meu, a devenit foarte draguta cu mine si mi-a dat toate indicatiile de care aveam nevoie. Prima ora pe care o aveam era Biologie. Am gasit fara probleme clasa unde avea sa se tina cursul si am vazut ca toate mesele erau ocupate cu exceptia uneia. Profesorul de biologie, domnul Banner se afla deja in clasa si dupa introducerile de rigoare mi-a indicat o masa la care sa ma asez. Era masa libera pe care o vazusem cand intrasem. Se pare ca aveam sa lucrez singura. Nu era o problema, biologia era una dintre materiile mele preferate si stiam ca aveam sa ma descurc si singura. Simteam destule perechi de curiosi indreptate asupra mea in timp de ma indreptam spre masa libera si speram sa nu mai fiu intrerupta de curiosi ca tipul de mai devreme. In lipsa de ocupatie am inceput sa frunzaresc cartea de biologie, cand am auzit o voce masculine furioasa spunandu-mi ca m-am asezat la masa lui. Mi-am ridicat privirea spre strainul care pretindea ca i-am ocupat locul, in timp ce simteam ca obrajii mi se inrosisera din cauza stanjenelii si a unui slab sentiment de furie. Cum adica masa lui? O adusese cumva de acasa? Dar mi-am dat seama ca nu avea rost sa imi fac dusmani din prima zi, mai ales ca era posibil sa fim colegi de banca si incercand sa nu ma balbai prea tare i-am spus, in timp ce privirea mea era inca lipita de banca, cum ma numesc si ca profesorul a fost cel care a decis sa stau la masa respectiva. Cateva momente au trecut si nu am primit nici un raspuns asa ca am indraznit sa ma uit la strainul care ma deranjase cu remarca lui. Abia atunci mi-am dat seama de ce se purta asa. Tipul acesta era cel mai frumos baiat pe care l-am vazut in viata mea. Inalt, cu fruntea inalta, par de un castaniu roscat care parea sa nu fi vazut peria sau pieptenul de luni de zile si care ii dadea acea imagine de sex hair de care tot auzisem prin revistele maica-mii, fata masculina si ochii de un verde inchis parea coborat de pe podiumul de moda. Iar hainele pe care le purta costau probabil salariul pe cateva luni al tatalui meu. Astfel de baieti erau si la vechiul meu liceu si aveau o atitudine de cosmat. Ei erau cei mai tari, aveau ce era mai bun de la note la fete si nimeni nu putea sa le zica nu. Daca si acest baiat, Edward, dupa cum mi-a spus ca se numeste cand a cerut stapanire pe banca era la fel avea sa auda tot ce nu fusesem in stare sa le spun caraghiosilor din vechiul meu liceu. Fitosi mai trebuiau sa fie in Forks. Sa ii vad ce vor face cand vor ajunge la facultate, probabil se vor da cu capul de pereti din cauza propriei prostii. Gandurile mi-au fost intrerupte de vocea noului meu coleg, care, surpriza, mi-a spus ca nu il deranjeaza ca suntem colegi. Ca sa vezi! Sper macar sa fie ceva in capul lui si nu sa puna intrebari stupide tot timpul.Hmm…Si daca stau sa ma gandesc vocea lui chiar este placuta.
Eram surprinsa ca pana acum nu mi-a facut nimeni complimente cu privire la ochelari. Stiam ca par o tocilara, dar comfortul e mai important. Se pare insa ca “rugaciunile” mi-au fost ascultate pentru ca dintr-o data am auzit:
- Wow ce ochelari sexy avem! Asta e ultima moda de unde vii tu? Si ce piele alba! Parca in Phoenix sau cum se numeste orasul de unde vii este soare? Sau te-au legat ai tai in casa ca sa nu cumva sa il alungi cu uratenia ta? Si stai si langa Eddie? Saracutul de tine! Cu asemenea pocitanie!! Ce o fi fost in mintea domnului Banner?
Wow! Uite, despre asta vorbeam. Cea care a spus aceste cuvinte, ca era vorba despre o fata era ceea ce se numea in Phoenix “guma de mestecat” pentru ca era intinsa pe orice suprafata plata, verticala, orizontala, sub, peste, in lateral, cum voiai tu. Era vorba de flexibilitate, daca isi da seama cineva la ce fac referire. Blonda, cu un bronz facut indoielnic si dezbracat- imbracata tipa care mi se adresase cu acee cuvinte frumoase cu siguranta nu avea multi neuroni dar avea ceva popularitate, care probabil crestea proportional cu unghiul de deschidere al propriilor picioare. Ceea ce era rusinos e ca a spus aceste lucruri in fata lui Edward, desi nu inteleg ce ma interesa pe mine ce crede despre mine o persoana pe care am cunoscut-o de numai 5 minute. Probabil se va alatura si el glumei facute de ea. Se pare totusi ca astazi e ziua surprizelor pentru ca ceea ce l-am auzit pe Edward spunand a fost exact opusul gandurilor mele initiale. Edward mi-a luat apararea in fata fetei pe care aveam sa aflu acum ca se numeste Jessica. Simteam ca imi arde fata si m-am facut mica in scaun sperand ca acest incident sa treaca neobservat. Mi-am ridicat ochii spre Edward si i-am multumit pentru ca mi-a luat apararea in fata ei. Desi poate ca daca nu intervenea el discutia cu Jessica ar fi fost purtata intre mine si ea si nu stiu cat de placuta ar fi fost. Raspunsul lui Edward m-a surprins pentru ca mi-a dat de inteles ca nici el nu era fan al corvetelor.
- Pentru nimic. Deja ma calcau pe nervi.
Ziua a trecut usor dupa incidentul de la biologie si nimeni nu si-a mai permis sa incerce sa ma jigneasca. Probabil ca Edward Masen era cineva important in liceu si de ce nu ar fi fost? Era frumos, din ceea ce am observat la ora de biologie, inteligent si provenea dintr-o familie cu bani. Acasa, tata a incercat sa ma intrebe despre prima zi de scoala dar nu am vrut sa intru in prea multe detalii. Majoritatea oamenilor din oras ii erau prieteni si probabil ii cunostea pe parintii Jessicai si nu voiam sa ii fac probleme, desi tipa era insuportabila.
Zilele care au urmat au fost linistite, am facut cunostinta cu unii elevi din clasele la care trebuia sa iau parte si, ciudat, m-am intalnit de multe ori in afara orelor pe care le aveam impreuna, cu Edward. Erau discutii placute, se vedea ca este un baiat citit, inteligent si stapan pe sine, nu ca majoritatea baietilor de aici.Mai aflasem din barfele care circulau prin liceu ca era orfan, parintii sai decedand de curand intr-un accident si ca statea cu matusa lui care era casatorita cu unul dintre cei mai buni medici din Forks.Dar nu am indraznit pana acum sa il intreb despre parintii sai. Cred ca ii era destul de greu sa treaca peste aceasta trauma si nu vedeam nici un motiv sa ma las manata de curiozitate si sa il indepartez de mine.Era, insa, ciudat felul in care ma privea tot timpul. Chiar si atunci cand ma retrageam in cate un colt al cladirii in pauze pentru a imi mai stapani setea de lectura vedeam cum se uita curios la mine.
Imi placea sa citesc si faceam acest lucru oricand aveam un pic de timp liber. Era minunat sa te plimbi printre gandurile clasicilor, sa intelegi problemele cu care se confrunta epoca in care au trait, sa te imaginezi in locul eroinelor… Edward se uita, de multe ori la copertile cartilor pe care le purtam cu mine si zambea malitios facandu-ma sa rosesc. Uff!! De ce trebuia sa ma tradeze corpul chiar in halul asta!
Astazi ziua a fost destul de racoroasa asa ca am optat din nou pentru haine din mica mea rezerva “de iarna”, pe care nu mai apucasem sa o intregesc cumva din 2 motive: lene si timp. Chiar nu ma simteam in stare sa colind prin magazine ca sa imi gasesc haine groase. In una din pauze m-am hotarat sa merg sa stau in masina sa citesc. Traversam curtea scolii cand am auzit vocea catifelata a lui Edward strigandu-mi numele. M-am intors sa il vad ca se indrepta spre mine insotit de o fata cam de varsta mea, mai scunda decat mine, cu parul negru tuns scurt si cu un zambet ce ii parea lipit de fata. Dupa obisnuitul salut din partea lui Edward care ma facu sa rosesc…din nou… insotitoarea lui incepu sa vorbeasca
- Buna Bella, eu sunt Alice, verisoara lui Edward. Voiam foarte mult sa te cunosc. Am o presimtire ca vom fi foarte bune prietene.
Am ingaimat la randul meu un “buna” si am incercat sa ii raspund lui Alice la intrebarile ei despre Forks in timp ce incercam sat rag cu ochiul la Edward care parea foarte amuzat de ceva. Sper ca nu pusesem mancarea de la pranz pe mine. Dar, cum norocul meu este unul de scurta durata, Alice a inceput sa vorbeasca despre subiectul meu “preferat” : hainele. Am incercat sa ii explic ca pentru mine hainele sunt o sursa de comfort dar se pare ca pitica ii dadea mai departe cu niste nume ce mi se pareau vag cunoscute si care ii faceau ei bine la picioare. Din descriile oferite de Alice parca ma si vedeam purtata prin te miri ce mall cu zeci de pungi si pungulite in brate in timp ce nebuna asta mica alerga de la vitrina la vitrina, cheltuind si cheltuind iar pungile erau tot mai multe si mai multe…Of Doamne, trebuie sa o opresc!!!!
- Alice, nu stiu cine sunt toti acesti oameni de care vorbesti tu, dar nu vreau sa ma schimb.
Privirea de pe fata lui Alice era una de soc, dar si-a revenit repede numai ca sa ma socheze pe mine:
- Bine, bine…nu mai zic nimic pentru ca vreau sa fim prietene. Iarta-ma pentru iesirea mea, ai dreptate, e alegerea ta. Imi place ca ti-ai spus parerea. Ar trebui sa stai cu noi azi la pranz. Nu e asa Edward?
Alice…ce vrei sa faci? Abia te-am cunoscut si, in ciuda ideilor tale, chiar imi esti draga dar…nu acolo, nu pot sa stau cu voi, sa deranjez…oare ce va crede Edward?
Dar se pare ca Edward era de acord cu propunerea lui Alice. Pai ce sa faca saracul? Nu vezi ca e nebuna? Normal ca a acceptat! Off… sper sa nu se supere. Desi eu nu ma supar ca tot timpul pare ca se uita la mine. Atitudinea lui nu era a unui om deranjat, parea chiar ca se bucura ca vom merge la masa cu totii. Dar pana la masa de pranz mai avem ora de literatura unde eram colega cu Alice. Si desigur, Alice fiind Alice a facut tot ce i-a stat in putinta sa fim colege de banca, si anume sa o faca pe Lauren sa accepte ca si coleg pe viitorul fost coleg de banca al lui Alice sub dulcea amenintare cu postarea in Gazeta Liceului a unui articol elocvent cu privire la hainele iesite din trend de trei sezoane pe care le purtau ea si Jessica. Se pare ca nu e bine sa te pui cu Alice, mai ales cand aceasta are dreptate.Cu Alice alaturi ora de literarura a trecut repede. Profesoara nu era prea atenta la ora asa ca i-am raspuns la toate intrebarile ei despre Phoenix, mama, viata mea de acolo si am facut schimb de numere de telefon. Era foarte curioasa dar ma simteam in largul meu cu ea.
In pauza de pranz am facut cunostinta cu Emmett, fratele lui Alice si verisorul lui Edward. Baiatul era imens, plin de muschi si cu un apetit pe masura. Parea un pic fioros, dar puteai sa iti dai seama din felul in care vorbea cu sora lui sau cu Edward ca era doar un copil mare. M-am bucurat ca m-au acceptat, desi la un moment da Emmett a inceput o gluma pe seama ochelarilor mei. Nu a mai terminat-o pentru ca am simtit o serie de picioare facandu-si loc pe sub masa. Probabil Edward si Alice ii dadeau cateva ghionturi. Oricum, se pare ca trebuia la un moment dat sa lamuresc si problema acestora cu noii mei prieteni, dar nu aveam chef de explicatii.
Spre sfarsitul mesei Alice a venit cu ideea de a merge la o petrecere organizata de unul dintre colegii nostri de liceu. Am refuzat din prima. Nu era stilul meu, plus ca Alice mentionase un grup de patru personae iar daca am fi socotit si pe amicul lui Edward pe care voiau sa il invite am fi fost deja cinci. Nu voiam sa deranjez asa ca am refuzat cat am putut de bine.
Restul cursurilor din ziua respectiva au mers usor. Cunosteam deja unele dintre materii si profesorii m-au lasat un pic mai usor. Trebuia, insa sa mai repet unele informatii sa fiu sigura ca voi lua note mari la examenele ce aveau sa vina mai ales ca intrarea la facultate era la doar 2 ani distanta si aveam nevoie de medii mari.
Ca de obicei, dupa-amiezele mi le petreceam citind, facandu-mi temele si gatind cina pentru Charlie, iar seama mai ramaneam cu tata la taclale sau uitandu-ne la televizor. Ma simteam uneori ciudat cand ma gandeam ca tata nu si-a refacut viata dupa divortul de mama si a fost nevoit sa isi petreaca serile in singuratate
- Ma bucur ca te afli aici Bells, rasuna vocea tatalui meu, smaulgandu-ma din reverie.
- Eu eu ma bucur, tati si promit ca nu am sa plec.
- Multumesc puiule, imi spuse rosind usor.
Tatal meu nu este un om sentimental dar in cateva cuvinte reuseste sa spuna tot ce are pe suflet. Semanam foarte mult in aceasta privinta, la fel de mult ca si in cea a rositului.
Ma indreptam spre camera mea pentru un binemeritat somn cand telefonul meu mobil a inceput sa sune. Alice!
- Alo Alice! Buna!
- Bella! Ce faci?
- Ma duceam la culcare. Tu?
- Asa devreme? Nu este decat 10.30!!!
- Avem scoala maine.Off Alice, se pare ca pitica ori a uitat, ori isi injecteaza cafea in vene. Si dupa energia pe care o are…
- Bine Bunico, cum spui matale, ma tachina ea. Uite de ce te-am sunat. Vreau sa te rog, sa te rog asa frumos sa vii cu noi la petrecerea lui Tyler.
- Alice, nu pot, nu cunosc pe nimeni si nu imi plac petrecerile.
- Cum nu cunosti pe nimeni? Eu, Edward ce suntem? Hai Bella, te rog! Si amicul lui Edward a acceptat, asa vom fi noi patru si sigur ne vom distra.
- Noi patru? Si cu Emmett ce faceti? Nu vine?
- Emmett vine, dar stii ca el fiind cu un an mai mare ca noi nu sta cu picii sau cum ne mai spune el si sta cu caraghiosii aia din echipa de fotbal sau ce mai joaca el.Hai Bella, te rog!!! Sigur Edward se va bucura sa fii alaturi de el.
Sigur ca da. Ca si cum lui Edward ii va pasa de mine. Cu siguranta va gasi o fata frumoasa la petrecere si isi va lua zborul.
- Errr…Bella mai esti acolo?
- Da Alice…
- Hai Bella…te rooogggggg…pentru mineeee…pleaseeeeeeeeeee!!! Daca nu iti place promit ca plecam. Pleaseeeeeeeeeeeee!!!
Cum sa rezist la rugamintile ei? Probabil ca va insista asa pana voi accepta. Asa ca fie ce o fi!
- Bine Alice. Vin!
- Yupeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee!!!! Urechile mele…
- Vai Bella! Promit ca nu o sa regreti! Avem atatea de facut! Vai!!
Ce sa facem?
- Bella, spuse Alice pe un ton ce parea serios, maine avem multe de facut asa ca e bine ca te duci la culcare devreme ca sa ai energie.
Ce sa am?
- Energie?! Alice pentru ce am nevoie de energie?
- Pentru ca maine, draga mea Bella, dupa scoala mergem in Port Angeles ca sa ne cumparam tinutele pentru petrecere. Ok? Noapte buna, Bella! Vise placute!
- Aliceeee!!!!!
Oh Doamne, in ce m-am bagat???!!!