Capitolul 5

Edward

- Edward…Eeeeedwaaaaaaaaaaardddddd!!!!!!!!!EDDIEEEEE!!!!!!!!!!!!!!
Nu pot sa imi cred urechilor. Fetita asta doarme vreodata? Cu ochii carpiti de somn incerc sa imi dau seama daca e dimineata si cumva am dormit fara sa aud alarma. Se pare ca nu pentru ca afara este inca intuneric.
- Eddiieeeeeeee....Wakey- Wakey ca eu intruuuuu...
Ma uit la ceasul de pe noptiera si in timp ce incerc sa imi dau seama daca visez sau e vreo gluma proasta aud cum se deschide incet usa camerei mele, sunet urmat de o bubuitura puternica. Inca una si probabil ca raman fara perete.
- Alice de ce bantui la ora asta prin casa? E 3 DIMINEATA!!!! Ai innebunit????
- Scuze verisorul meu drag, dar nu mai puteam sa astept pana dimineata. Am vorbit cu Bella si a fost de acord sa vina la petrecere cu noi.
Wow!!! Lucreaza repede pitica. Dar stai un pic...daca a venit la mine la 3 dimineata la ce ora a purtat discutia de convingere cu Bella? Ohh Doamne....
- Alice...la ce ora ai sunat-o pe Bella? Sper ca nu acum 5 minute pentru ca sunt sigur ca nu a inteles nimic din ce i-a spus nebuna de Alice.
- Aseara inainte de culcare...De ce?
Pheww!!! Bine ca a acceptat treaza...Hmmm...Bella la petrecere...
- Aaaa...intrebam...atata tot. Si totusi de ce nu puteai astepta sa vorbim ca oamenii dimineata?
- In primul rand dragul meu pentru ca eram prea fericita ca sa astept pana dimineata si in al doilea rand ca sa te anunt de pe acum sa nu iti faci nici un program pentru azi dupa-amiaza ca mergem la cumparaturi...Trebuie sa ne cumparam rochite, pantofi...ehh...
Oh Doamne...ce am facut sa o suport? Dupa cum topaia ca spiridusul de colo- colo prin camera puteam sa imi dau seama ca nu a dormit toata noaptea...nu ca ar fi afectat-o cu ceva lipsa de somn maine...nuu....Alice e tot timpul in forma. Ma intreb uneori daca nu cumva unchiul Carlisle a experimentat hormoni pe copiii lui: de crestere pentru Emmett si energizante pentru Alice. O sa fie de-a dreptul amuzant sa vad cum va tine pasul cu nefericitul care ii va fura inima...
- Edwarddd!!! Ai inteles?
- Huh?
Ooops!
- Maine nu iti faci nici un plan! Mergem in Port Angeles pentru ca eu si Bella sa ne cumparam ce ne trebuie pentru petrecere!
Si Bella? Sarmana!
- S-a inteles?
- Da, sa traiti! Acum iesi afara si lasa-ma sa dorm!
- Binee...Multumesc!
- Cu placere.Noapte buna sau ce vei mai face pana dimineata.
Imi doream asa de tare sa mai dorm...uhh Alice...Am auzit-o cum se indrepta cu pasi veseli spre usa si am rasuflat usurat. In sfarsit...
- Edward?
Mda...In sfarsit pe naiba...
- Da Alice...ce mai e?
- Si nu te bucuri ca vine si Bella?
- O sa ma bucur dimineata. Acum iesi!!!
Am auzit-o in cele din urma deschizand usa si iesind. BANG!!!! Alice!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Desigur ca din cauza entuzismului nocturn al lui Alice toata ziua am fost o epava. Si mai trebuia sa o si insotesc la cumparaturi. Macar Bella avea sa fie acolo.Sa ma bucur si eu cum o poarta din butic in butic si o intoleste...macar atata lucru bun sa imi iasa si mie. De cum a sunat de iesire de la ultima ora telefonul meu a inceput sa vibreze, iar numele lui Alice a aparut in caractere...ROZ?! pe ecranul telefonului meu. Cand o fi schimbat culoarea ca nu imi las niciodata jucaria magica din ochi:
- Alice...ce cauta literele roz pe telefonul meu?
- Aaa...ce litere? Ah literele... Sa nu comentezi ca nu iti place. Unde esti? Asteptam de 3 minute sa iti misti fundul de la ore. Ce mai astepti?
- Vin imed... Mi-a inchis.
Afara, Alice topaia ca pe ace in timp ce Bella se uita la ea rosie toata. Era un contrast placut, desi nu inteleg cum de a reusit sa o convinga pe Bella sa vina la petrecere. Alice si metodele ei...
- Hei, scuze ca am intarziat.Buna Bella.
- Buna, imi zambi timid.
- Gata? PLECAM ODATA?
- Da, Alice.
Bineinteles ca dupa-amiaza a fost de cosmar atat pentru mine cat si pentru Bella. Mai ales pentru Bella, Alice avand grija sa ne plimbe prin fiecare magazin existent pentru ca „ nu puteti merge la o petrecere indiferent de cine va fi acolo fara haine noi si la moda”. Bine ca nu a trebuit sa merg cu ele si lenjerie...dar Bella...
Balonul de fericire al verisoarei mele s-a spart subit in momentul in care Bella i-a spus ca trebuie sa plece acasa pentru ca Charlie se va ingrijora si oricum nu are voie sa stea pana tarziu mai ales in zilele cand trebuia sa mearga la scoala. Bombanind pe sub diferite pungi si pungulite de haine Alice a decis sa incheie tortura , dar nu fara un avertisment prietenesc: „ In week-endul urmator petrecerii ne intoarcem fie ca vreti, fie ca nu, ati inteles?” Hmmm...nu o vrea James ca ma primeasca vreo cateva zile pe la el? I a sa il intreb...
- S-A INTELES???
- Da, Alicee...
Am pornit masina dupa ce am stat mai bine de 30 de minute sa aranjam toate cumparaturile si ne-am indreptat spre Forks. Am ajuns pe inserate la casa Bellei ai am observat ca masina tatalui ei se afla parcata in fata. Simteam cum imi fierbe sangele in vene gandindu-ma ca in casa aceea modesta locuia criminalul acela iar Bella trebuia sa stea zi de zi sub acelasi acoperis cu el. Voiam sa alerg spre usa aceea, sa o deschid si sa il caut prin toata casa si cand in gaseam sa ii cer socoteala pentru faptul ca mi-a distrus viata.
- Edward...Edward...unde iti sunt gandurile?Ti-e bine? Ma intreba Alice ingrijorata.
Mi-am ridicat privirea spre Alice si am vazut doua perechi de ochi privindu-ma ingrijorate. In acelasi timp mi-am dat seama ca imi amortisera degetele pe volan si ca il strangeam cu putere. Se pare ca nu eram foarte bun la ascunderea emotiilor.
Am iesit din masina si am ajutat-o pe Bella sa isi ia lucrurile din portbagaj. Mi-a multumit cu un nou zambet timid si a plecat spre casa. In momentul acela s-a petrecut un lucru la care nu ma asteptam: usa de la intrare a Bellei s-a deschis in prag ivindu-se un barbat de varsta mijlocie, de statura medie si cu o mustata, imbracat in uniforma de politist care a zambit cand a vazut-o pe Bella. Mi-am dat seama ca el era, Charlie Swan, criminalul nenorocit...am simtit din nou cum valul de ura pe care il simtisem de atatea ori dupa moartea parintilor mei pune stapanire pe mine. Simteam ca pot sa fac orice, ca pot sa ma duc la el si sa il nimicesc...sa il fac bucatele, sa... O voce angelica pe care o cunoasteam atat de bine m-a oprit, insa:
- Buna tata. Iarta-ma ca am intarziat dar am fost cu Alice si Edward la cumparaturi.
- Da domnule Swan, asa este...Trebuia sa o pregatesc pe Bella pentru petrecerea de sambata.
Am vazut printre valurile de furie care parea sa imi paraseasca trupul si mintea cum seriful se incrunta putin. Probabil de ingrijorare.
- Ahh...petrecerea lui cum il cheama de la voi din liceu. Aveti grija ce faceti pe acolo ca, desi nu intervin niciodata decat atunci cand este necesar, daca aud ceva rau...
- Stim domnule Swan...la fel ca anul trecut, zambi Alice angelic. Nu stiu de ce dar parca nu vreau sa stiu ce s-a intamplat anul trecut.
- Sper sa nu se mai repete ce s-a intamplat anul trecut.
- Oricum anul acesta suntem pe maini bune pentru ca Edward si amicul lui cel mai bun vor fi cu noi la petrecere si vor avea grija sa nu se intample nimic.
- Aha, zise Charlie masurandu-ma din cap pana in picioare in timp ce isi rasucea mustata, pari un baiat de incredere domnule Masen, sper sa nu imi dovedesti contrariul.
Imi venea sa il pocnesc dar Bella si Alice erau cu mine asa ca i-am promis ca voi avea grija de ele. Ne-am luat ramas bun de la Bella, mai mult Alice, si, desi se revedeau in mai putin de 12 ore, pentru Alice pareau secole asa ca a tinut-o intr-o drama continua.
Simteam nevoia sa fiu numai eu cu gandurile mele asa ca, dupa ce am lasat-o pe Alice acasa am plecat spre locul meu de liniste. Cand am venit in Forks, dupa moartea parintilor mei, nu suportam sa fiu prea mult printre oameni, mai ales Esme si Carlisle care imi aminteau atat de mult de ceea ce pierdusem, si ma ascundeam prin marea de copaci care se gaseau in padurea de aici. Asa am descoperit o poienita mirifica, unde totul parea viu, imbatat de culoare si viata. Veneam aici indiferent de momentul zilei pentru ca stiam ca tot ce ma inconjura era pur, viu, neatins de raul din oameni. Aveam la ce ma gandi. La parintii mei, la noua mea familie, care m-a iubit inca de cand eram doar un mic suflet, la planurile mele de a ma razbuna...la Bella. Nu stiu de ce dar imi era tot timpul in minte...timiditatea ei, inocenta pura, nesimulata, simplitatea ei. Parea un inger uitat pe pamant dar fiica unui criminal. Il uram pe Charlie Swan din toata inima, dar nu voiam ca Bella sa sufere pentru mizeriile lui. Voiam sa o cunosc mai bine pe Bella, sa fim cu adevarat prieteni si nu doar colegul ei de banca sau varul prietenei ei si speram sa pot face acest lucru in timpul ce va urma. Nu imi pasa cum se imbraca sau ca purta ochelarii aceia ciudati, era perfecta asa cum era. Intr-un fel asteptam petrecerea de sambata pentru ca stiam ca si ea va fi acolo si o voi putea cunoaste mai bine.

Bella

Nu imi doream sa vina ziua de sambata. Uram ideea ca trebuia sa ii fac pe plac lui Alice si sa ma papusesc pentru a ma duce intr-un loc unde nu cunosteam pe nimeni, iar cei pe care ii cunoasteam ma luau in ras. Nu puteam sa ii includ in categoria asta pe Alice si Edward dar...Simteam totusi ca nu ar trebui sa merg. Era ca o angoasa pe care o simteam undeva in adancul sufletului ca si cum ceva neplacut se va intampla. Mi-am permis totusi sa incerc sa nu ma mai gandesc la rele. De fapt, Alice nu mi-a mai permis. Nu mai turuia despre nimic altceva decat despre cat de frumoase, superbe, divine etc. etc. vom arata sambata...De parca as putea sa ma compar cu compasurile scolii. Nu ca as vrea, nici pe departe. Macar acelea, dupa vorbele dulci ale lui Edward se limitasera la „daca privirile ar ucide...” Acum, insa, a devenit stresant Mike, care si-a facut un obicei din a ma intreba din ora in ora daca vreau sa merg la petrecere cu el. Ma intreb pe ce o fi pariat cu amicii lui de insista atat. Bine macar ca se abtine in prezenta lui Edward, la cat de mult in „adora” pe bietul Mike nu m-as mira sa ii vad in vreun meci verbal.
Sambata dimineata m-am trezit cu un sir de bubuituri in usa de la intrare. Ma gandeam cine poate fi. Charlie plecase inca de vineri la pescuit cu prietenii lui si imi lasase casa in grija. Somnoroasa, m-am ridicat din pat, cand am auzit tipand:
- BELLLAAAAAAAA!!!!
Ohh...Alice? Cat e ceasul? Ma uit la ceasul de pe noptiera...hmm...ma uit a doua oara...nu, nu visam, era 8:15 dimineata. Ce o mai fi vrand acum?!
- BELLLAAA...Stiu ca esti acasa....deschide odata!!!
Am coborat scarile impleticindu-ma si, dupa cateva tentative am reusit sa deschid usa.
- In sfarsit!
- Alice, e opt dimineata.
- 8:17 minute
- Care e diferenta?
- Diferenta e ca sunt 17 minute pierdute in care sa ne facem frumoase.
Huh? Ma uitam la ea cu gura cascata. Sa ne facem ce? La ora asta? Mai aveam 12 ore pana...
- Ce te uiti asa la mine?
- Frumusetea e greu de obtinut iar noi trebuie sa fim divine, sa stralucim...
- Alice...nu cred ca avem nevoie de atata timp sa facem un dus si sa punem niste haine pe noi, iar stalucirea las-o pentru Jessica si Lauren ca sigur vor pune ceva sclipici pe ele.
- Ce? Dus si haine? Dar unde crezi ca mergem? La magazin? Nu domnisoara,nu...Trebuie sa mergem la salon sa ne hidratam pielea, la manichiura, pedichiura, tratament pentru par, pensat, epilat...
Ce s-a fac???
- Alice mergem la petrecere la Tyler. Pentru ce sa ne smulgem parul de pe noi?
- Nu e vorba de ratatul ala. E vorba de noi ca femei. Hai ca avem rezervare la 9 si suntem in intarziere.
- Rezervare unde?
- La cosmetica. Eu ce naiba am vorbit pana acum? Hai imbraca-te, fuguta, fuguta...
Nu trebuie sa spun ca vizita la cosmetica a fost un cosmar: mi-au smuls penele de pe mine si am tipat cat am putut de durere sub privirile miloase ale cosmeticianei si cele impasibile ale lui Alice. „Lasa Bella ca e bine. Sufera baba la frumusete”. Mda...fara piele pe mine sigur as fi frumoasa in laboratorul lui Banner ca obiect de studiu pentru anatomie. Dupa camera de tortura ne-am intors acasa la mine. Alice a decis sa ne pregatim impreuna iar la 8 seara James si Edward sa vina sa ne ia. Eram un pic emotionata. Oare ce va crede Edward? Ii va placea?
Am decis ca pentru seara aceasta sa imi las acasa ochelarii si sa imi pun lentilele. Alice, desigur era fericita. Dupa spusele ei, o scapasem de grija ca ceilalti nu vor vedea cat de frumoasa sunt machiata. Ca sa vezi...
Imi placea rochita pe care o alesesem, era simpla, delicata si feminina. Era de culoare neagra si imi ajungea pana deasupra genunchiului, cu bretelute si cu mici volanase de satin la decolteu, iar in talie parea prinsa intr-un trandafir tot de culoare neagra.
(Vezi Link http://shop.nordstrom.com/S/3112197?siteId=kl5Iw3gMMlg-kvHccdP_QxaExfYmK6edEA)
O alesesem personal desi Alice dorea sa imbrac ceva mai provocator. Si-a luat pitica revansa la pantofii, care pareau ca au fost creati ca sa ucida, pardon, rectific: ca sa ma ucida. Erau pantofi de la un designer cunoscut, negri cu pietricele negre si decupati in partea din fata. Erau frumosi dar periculosi.
Alice a optat pentru o rochita scurta cu tul de o combinatie de rosu si negru. Era o aparitie misterioasa si in acelasi timp jucausa, potrivita personalitatii ei vulcanice.
(http://www.unitedwedress.com/celebrity-inspired-party/sequin-and-tulle-party-mini-with-wide-waist-by-faviana.html). Desigur ca pantofii trebuiau sa fie la fel de pretentiosi si a asortat rochitei o pereche de pantofi cu toc din piele neagra cu mici tinte imprastiate pe toata suprafata lor si decupati la fel ca ai mei. Machiajul a fost tortura dar am cedat in fata ochisorilor rugatori ai hotomanei. Trebuie sa recunosc, insa, ca atunci cand m-am vazut in oglinda nu m-am recunoscut. Simpla si insignificanta Bella Swan se uita la o fata frumoasa care ii zambea stangaci din oglinda. Alice imi stilizase parul in bucle ce imi cadeau liber pe spate iar ochii imi fusesera pusi in evidenta cu creion negru si putin fard de o culoare inchisa. Fard am refuzat pentru ca nu imi placea senzatia de incarcare pe care mi-o oferea acesta. Imi placea ceea ce vedeam si dupa zambetul poznas al lui Alice si ea era incantata de rezultate. La ora opt fara 10 minute am auzit pe cineva batand la usa.
- Au venit baietii, imi zise Alice.
Ok!

Edward

James a ajuns in Forks vineri seara dar nu prea am reusit va vorbim foarte mult. Unchiul Carlisle si matusa Esme au pus monopol pe el iar cand a scapat de sirul de intrebari al lor a fost luat in primire de Emmett si Alice. Cred ca Alice il placea un pic pe James pentru ca era toata numai un zambet, dar nu i-as recomanda sa fie cu el desi e amicul meu: James nu e barbatul unei singure fete.
Am recuperat, insa, din timpul pierdut sambata. Alice a plecat sa o tortureze pe Bella iar Emmett sa faca aprovizionarea cu alcool pentru petrecere, fara stirea parintilor, desigur.
- Cum rezisti Ed?
- E mai bine. Zilele trecute am fost fata in fata cu el si nu i-am rupt gatul.
- Aha. Stii ca e periculos sa te pui cu un om ca el. Sper sa nu faci vreo prostie. Din cate vad Alice o place pe fiica lui iar tu vorbesti foarte frumos de ea.
- Da, Bella nu are nici o vina. E o fata dulce si timida, care nu ar merita sa sufere.
- Pari foarte atasat de ea.
- Intr-un fel, sunt si ca sa fiu sincer cu tine mi-as dori sa fiu prieten cu ea.
- Ai grija Edward. Astfel de sentimente si maine-poimaine ma inviti la nunta.
- Nu glumi cu tampenii de-astea. Nu e asa. In alta ordine de idei…esti pregatit pentru in seara asta?
- Ca intotdeauna amice, imi zise scotand din buzunarul gentii de voiaj cateva cutii de prezervative. Vrei sit u?
- Nu multumesc. Ai grija totusi ca sunt unele pe acolo de care nici prezervativul nu te mai salveaza.
- Daca zici tu. Cand mergem sa luam fetele?
- In jumatate de ora. Ce zici, infulecam ceva inainte sa plecam?
- Normal. Spre bucatarie…
Am ajuns la casa Bellei cu cateva minute inainte de ora 8. Stiam ca daca intarzii nici naiba nu ma mai salveaza de gura lui Alice.
Am ciocanit la usa si mi-a deschis piticania.
- Ati venit. Buna James.
- Buna Alice.Sunteti gata?
- Dap. Bella? Vii?
- Acum Alice. Stai sa imi iau poseta.
Cateva momente mai tarziu am auzit pasii Bellei iar cand am vazut-o am ramas cu gura cascata. In fata mea statea cea mai frumoasa fata pe care o vazusem in viata mea, era cu adevarat un inger.
- Edward, inchide gura ca intra musca, ma apostrofa Alice in timp ce Bella se rosise pana in varful urechilor.
- Haideti fetelor, Edward…avem o petrecere de onorat, prezervative de consumat…
- CE?
Alice socata, in sfarsit!
- Nimic Alice, e o gluma a lui.
- Oookkk
Am ajuns la petrecere 20 de minute mai tarziu, pentru ca, desi era un oras relative mic, nu aveai unde parca pe strada lui Tyler. Se pare ca fiecare caraghios din oras isi adusese rabla la expozitie. Nu era cine stie ce comparativ cu ce vazusem in Chicago. Muzica era bunicica, bautura fara alcool la vedere, iar cea alcoolica dosita prin colturi, aceleasi fete din liceu numai ca putin mai bine imbracate. James a plecat de indata ce a iesit din masina sa inspecteze piata, iar eu am ramas alaturi de Alice si Bella, care parea putin stinghera.
- Ce s-a intamplat? Esti bine? Pari putin ingandurata.
- E ok. Numai ca nu prea imi plac petrecerile.
- Nici mie in mod special. Hai totusi sa ne destindem. Ce vrei sa bei?
- O cola.
- Hai ca ma duc sa iau eu. Alice, tu ce vrei? Alice? Hmm…unde o fi?
- Edward…Alice e cu James.Danseaza.
Wow! Se pare ca nu a gasit nimic bun de agatat.
- Inseamna ca am ramas doar noi doi. Ma duc sa aduc sucul.
- Ok, multumesc.
Dupa ce ne-am servit cu cate o doza de cola am invitat-o pe Bella la dans. Era o piesa lenta si, desi imi spusese odata ca nu stie sa danseze voiam sa ii arat ca se poate.
- Nu pot. O sa te calc pe picioare cu pantofii mei.
- Nu e problema si o sa vezi ca nu ma calci. Te ajut eu sa dansezi. Ok?
- Ok fu ea de acord rosind.
Era asa de frumoasa in rochia aceea care parea ca ii imbratiseaza corpul ca o manusa iar cand am luat-o in brate in timpul dansului am simtit ca ma cuprind o mie de fiori. Nu am mai simtit niciodata asa ceva, dar nu stiu de, nu mi-am permis sa ma ingrijorez. Simteam ca un val de liniste ma cuprinde si suntem numai noi doi pe ringul de dans.

Bella

Nu imi venea sa cred. Dansam. Edward ma tinea in brate ca pe cea mai de pret comoara iar o armata de fluturi pareau ca imi danseaza in stomac. Era o senzatie straina pe care nu puteam sa o asociez niciunui sentiment trait pana atunci. Totul era minunat, iar Edward parea ca se imprima tot mai adanc in sufletul meu.
Ne zambeam unul altuia si vorbeam despre lucruri marunte cand am auzit in spatele meu o voce inconfundabila:
- Eddie… suntem la bal mascat in seara asta si eu nu stiu? – Jessica
- Oh da….Se crede Fat Frumos. Pacat insa ca Cenusareasa nu are timp la dispozitie decat pana la miezul noptii. Sunt curioasa totusi Bella… Te vei transforma in dovleac dupa aceea sau o sa dispari in ceata?- Lauren
Se pare ca cele doua fufe gemene isi facusera aparitia si si-au dat seama ca eram eu. Majoritatea persoanelor de aici se uitasera ciudat la mine dar nu dadura vreun semn ca m-au recunoscut. L-am simtit pe Edward cum se incordeaza langa mine, iar cand a inceput sa vorbeasca tonul sau era mai rece ca gheata:
- Jessica, Lauren, pentru ultima oara: Lasati-o pe Bella in pace si lasa-ti-ma si pe mine sa imi traiesc viata. Nu ma numesc Eddie sau cum ma mai strigati voi si nu stiu daca sunteti oarbe sau proaste dar nu m-as uita la voi nici daca ati ultimele femei de pe pamant. Totul la voi e fals: de la par la unghii. Credeti ca m-as uita la niste fete care umbla dezbracate si care nu au pic de bun simt si ca sa nu mai continui ati face bine sa plecati din fata noastra.
Discursul lui Edward atrasese atentia tuturor si imi venea sa intru in pamant de rusine. Stiam ca cele doua aveau sa isi ia revansa intr-un fel sau altul si voiam sa plec cat mai repede de la petrecerea asta care incepuse sa devina un cosmar. Nu am mai asteptat sa aud replica lor si l-am rugat pe Edward sa plecam.
- Bella, esti sigura? Nu sunt decat doua fete care nu au invatat nimic de la viata si nu merita sa te superi pentru atata lucru.
- Nu Edward, te rog, vreau sa plec.
- Ar fi bine sa o duci acasa sa se odihneasca, arata destul de rau Edward, adauga si James care venise intre timp cu Alice, care acum parea ca mai are putin si matura cu cele doua fufe prin sufrageria lui Tyler.
- Da, aveti dreptate. Voi ce veti face? Trebuie sa o duc pe Alice acasa.
- Stai linistit. Am cheile de la masina lui Emmett si nici eu nu am baut.
- Ok. O sa plecam atunci. Bella esti gata?
- Da, dar… Edward te superi daca imi aduci ceva de baut?
- Nu e nici o problema Bella, iti aduc eu, mi-o lua James inainte.
In cateva secunde acesta se intoarse cu 2 sticle de cola. Luati-le ca poate veti avea nevoie.
- Multumesc amice.
- Ne vedem acasa.
- Da. Sa ai grija de Alice.
- Stai linistit, e pe maini bune.
Am mai asteptat cateva minute ca Alice sa vorbeasca cu Bella si apoi am plecat. Bella parea foarte zbuciumata desi nu prea era cazul. Lauren si Jessica nu meritau atata atentie.
- Bella, te simti mai bine?
- Da, putin. Imi pare rau ca a trebuit sa pleci de la petrecere.
- Stai linistita. Oricum nu era mare lucru. Am acceptat sa vin pentru Alice.
Deodata mi-a venit o idee.
- Bella? Vrei sa iti arat ceva special?
- Da, ce anume?
- E un loc unde merg foarte des cand vreau sa ma linistesc. Vrei sa vii? E aproape, am lanterna si nici nu o sa iti strici pantofii , promit.
- Dar unde ma duci, e bezna si sunt numai copaci in jur?
- E o poienita. Vii?
- Ok. Vin.
Am coborat din masina, am luat lanterna,sucurile oferite de James si o patura din portbagaj iar dupa cateva minute in care am avut grija sa nu o pierd pe Bella printre copaci am ajuns in oaza mea de liniste.
- E asa de frumos! Iar luna straluceste asa de puternic in seara asta. Multumesc ca m-ai adus aici Edward, inteleg de ce vii aici. E ca in rai.
- E perfecta lucrarea naturii. Hai sa ne asezam. Vrei?
- Ok.
Ne-am asezat pe patura luata din masina si am inceput sa vorbim despre vrute si nevrute, oprindu-ne sa ne mai tragem rasuflarea si sa bem din sucuri. La un moment dat am inceput sa imi simt capul putin mai usor, privirea mi se impaienjenise si simteam ca nu mai am control asupra corpului. Era ca si cum o forta nevazuta imi ghida miscari pe care nu voiam sa le fac, gesturi care nu ma caracterizau. Simteam ca sunt un alt om…un om care nu prevestea nimic bun.

Bella

Coltul de rai in care ma ajusese Edward imi amintea de multe lucruri din copilaria mea, de momentele in care eram mai vesela si mai deschisa cu cei din jur. Mi-am permis ca in linistea noptii si a paradisului adormit din jurul meu sa imi deschid o parte din suflet catre el. Totusi, treptat, am inceput sa nu ma simt tocmai eu. Simturile mele pareau ca paralizeaza treptat, treptat, tot ce aveam in fata era privirea ingerului meu, Edward, inger ce se apropia usor de mine, transformandu-se in demon.
-
-