marți, 9 noiembrie 2010
Capitolul 6
Bella
Era atata liniste in jurul meu, atata pace in abisul in care paream cufundata. Oare unde ma aflam? De ce era atata negura in jurul meu? De ce pleoapele mele erau mai grele ca plumbul si nu voiau sa se ridice, iar urechile mele nu detectau nici un sunet? Si totusi atata durere… ca si cum mii de ace imi strapungeau trupul…Trebuie sa reusesc sa aflu unde sunt…trebuie ca trupul meu sa reactioneze cumva…si ce frig e…abia imi simt mainile…
Dintr-o data insa, ca si cum portile simturilor mele s-au deschis larg am inceput sa aud totul in jurul meu: ciripit vesel de pasarele urmat de frunze care fosneau…ce naiba? Unde sunt? Parca aseara eram cu Edward intr-o padurice sau am visat? Daca am visat si de fapt am avut un accident de masina? Daca acum ma trezesc dintr-o stare de inconstienta si sunt sub fiarele pretiosului lui Volvo? Iar Edward…Unde e Edward?
Trebuie sa deschid ochii…sa vad daca e bine…daca suntem bine. In cele din urma am reusit, iar ceea ce am vazut in jurul meu era diferit de imaginatia mea, de fapt depasea orice limita a imaginatiei mele: nu eram sub nici o masina si ma indoiesc ca masina pe care o conducea Edward Cullen ar fi reusit sa se strecoare pana unde eram eu acum. Eram intr-o poiana, in acea poiana unde ma dusese Edward, intinsa pe un pat de iarba iar deasupra mea soarele stralucea destul de puternic printre norii imprastiati pe cer, probabil era aproape de ora pranzului… la naiba…trebuie sa ajung acasa…cum de am adormit aici? Si Edward unde e? Trebuie sa ma ridic sa vad unde e…dar de ce e asa de frig? Si fiecare oscior pare sa imi fie rupt…oofff Bella…ai dormit pe pamant…ce voiai? Pilota si saltea relaxa? Usor am incercat sa ma ridic…Auch!!!! De ce ma doare abdomenul asa de tare? La dracu! Sper sa nu fi avut vizite inopinante in somn ca o sa mor de rusine…dar ce ma doare…ca si cum o duzina de cutite ar fi fost infipte in mine…M-am ridicat usor si m-am uitat in jurul meu: Ahhh…Doamne nu!!! Eram singura…singura in mijlocul pustietatii iar rochia mea atarna facuta bucati in jurul meu…Si totul a revenit in mintea mea ca o avalansa: petrecerea…cearta cu Jessica si Lauren…Edward…
Imi aminteam cum stateam de vorba in poienita si deodata parca nu mai eram eu…imi aminteam cum eu si corpul meu devenisem doua entitati diferite si totusi aceleasi, cum Edward se apropia tot mai mult de mine, cum trasaturile lui blande deveneau tot mai dure, mai impersonale…salvatorul meu se transforma in pradator iar degetele lui fine erau infipte in pielea mea ca niste gheare…Imi reveneau acum in minte tipetele disperate care imi erau straine dar totusi erau ale mele…durererea sfasietoare care a urmat momentului ce ar fi trebuit sa fie sacru pentru mine…nepasarea animalului care actiona dintr-o judecata diabolica.
Cum a putut sa imi faca asta? Cu ce am gresit? Parea atat de dulce, de timid… parea idealul intr-o lume plina de pustani fara minte…dar ma inselasem. Trebuie sa plec de aici, sa gasesc puterea de a iesi din aceasta padure intreaga, sa il gasesc pe Charlie si sa ii spun ce s-a intamplat. Probabil ca il va omori dar nu imi pasa…poate nu eram eu singura…poate de-asta si plecase din Chicago printre altele.
Ceva mi-a atras atentia cand m-am ridicat. Langa locul unde fusesem asezata si care era plin de sange…daca mai era nevoie de inca o dovada a ceea ce mi s-a intamplat aici… era o bucata de hartie impaturita, o scrisoare. Cu greu datorita durerii ce imi strapungea abdomenul m-am aplecat si am ridicat-o. Scrisul imi era cunoscut, doar il vazusem de atatea ori la orele de biologie:
“Sper ca nu ti-ai facut prea multe sperante din prietenia noastra. Ce s-a intamplat noaptea trecuta era ceea ce urmarisem inca de cand am aflat cine esti. Asta meriti pentru faptul ca esti fiica ucigasului parintilor mei. Da, ai citit bine. Sfantul sef al politiei din orasul asta de nimic mi-a ucis parintii fara mila si am destule dovezi ca sa fie inchis pe viata. Dar nu voi face asta pentru ca inchisoarea e o pedeapsa prea usoara: tu insa disparitia ta l-ar pedepsi suficient asa ca ai de ales: ori dispari din Forks si te intorci de unde ai plecat ori tatal tau va sfarsi la mititica. Si ca sa te ajut un pic sa iei o decizie, gandeste-te cat de frumos va fi tratat scumpul tau tatic in in inchisoare cand detinutii vor afla ce meserie a avut. Ai timp pana la sfarsitul zilei sa pleci astfel o sa pun in practica ceea ce ti-am scris. Iar ceea ce s-a intamplat azi-noapte….ce pot sa spun…a fost distractiv.
Adio, Isabella.”
Dumnezeule…ce voi face?
vineri, 24 septembrie 2010
Capitolul 5
Edward
- Edward…Eeeeedwaaaaaaaaaaardddddd!!!!!!!!!EDDIEEEEE!!!!!!!!!!!!!!
Nu pot sa imi cred urechilor. Fetita asta doarme vreodata? Cu ochii carpiti de somn incerc sa imi dau seama daca e dimineata si cumva am dormit fara sa aud alarma. Se pare ca nu pentru ca afara este inca intuneric.
- Eddiieeeeeeee....Wakey- Wakey ca eu intruuuuu...
Ma uit la ceasul de pe noptiera si in timp ce incerc sa imi dau seama daca visez sau e vreo gluma proasta aud cum se deschide incet usa camerei mele, sunet urmat de o bubuitura puternica. Inca una si probabil ca raman fara perete.
- Alice de ce bantui la ora asta prin casa? E 3 DIMINEATA!!!! Ai innebunit????
- Scuze verisorul meu drag, dar nu mai puteam sa astept pana dimineata. Am vorbit cu Bella si a fost de acord sa vina la petrecere cu noi.
Wow!!! Lucreaza repede pitica. Dar stai un pic...daca a venit la mine la 3 dimineata la ce ora a purtat discutia de convingere cu Bella? Ohh Doamne....
- Alice...la ce ora ai sunat-o pe Bella? Sper ca nu acum 5 minute pentru ca sunt sigur ca nu a inteles nimic din ce i-a spus nebuna de Alice.
- Aseara inainte de culcare...De ce?
Pheww!!! Bine ca a acceptat treaza...Hmmm...Bella la petrecere...
- Aaaa...intrebam...atata tot. Si totusi de ce nu puteai astepta sa vorbim ca oamenii dimineata?
- In primul rand dragul meu pentru ca eram prea fericita ca sa astept pana dimineata si in al doilea rand ca sa te anunt de pe acum sa nu iti faci nici un program pentru azi dupa-amiaza ca mergem la cumparaturi...Trebuie sa ne cumparam rochite, pantofi...ehh...
Oh Doamne...ce am facut sa o suport? Dupa cum topaia ca spiridusul de colo- colo prin camera puteam sa imi dau seama ca nu a dormit toata noaptea...nu ca ar fi afectat-o cu ceva lipsa de somn maine...nuu....Alice e tot timpul in forma. Ma intreb uneori daca nu cumva unchiul Carlisle a experimentat hormoni pe copiii lui: de crestere pentru Emmett si energizante pentru Alice. O sa fie de-a dreptul amuzant sa vad cum va tine pasul cu nefericitul care ii va fura inima...
- Edwarddd!!! Ai inteles?
- Huh?
Ooops!
- Maine nu iti faci nici un plan! Mergem in Port Angeles pentru ca eu si Bella sa ne cumparam ce ne trebuie pentru petrecere!
Si Bella? Sarmana!
- S-a inteles?
- Da, sa traiti! Acum iesi afara si lasa-ma sa dorm!
- Binee...Multumesc!
- Cu placere.Noapte buna sau ce vei mai face pana dimineata.
Imi doream asa de tare sa mai dorm...uhh Alice...Am auzit-o cum se indrepta cu pasi veseli spre usa si am rasuflat usurat. In sfarsit...
- Edward?
Mda...In sfarsit pe naiba...
- Da Alice...ce mai e?
- Si nu te bucuri ca vine si Bella?
- O sa ma bucur dimineata. Acum iesi!!!
Am auzit-o in cele din urma deschizand usa si iesind. BANG!!!! Alice!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Desigur ca din cauza entuzismului nocturn al lui Alice toata ziua am fost o epava. Si mai trebuia sa o si insotesc la cumparaturi. Macar Bella avea sa fie acolo.Sa ma bucur si eu cum o poarta din butic in butic si o intoleste...macar atata lucru bun sa imi iasa si mie. De cum a sunat de iesire de la ultima ora telefonul meu a inceput sa vibreze, iar numele lui Alice a aparut in caractere...ROZ?! pe ecranul telefonului meu. Cand o fi schimbat culoarea ca nu imi las niciodata jucaria magica din ochi:
- Alice...ce cauta literele roz pe telefonul meu?
- Aaa...ce litere? Ah literele... Sa nu comentezi ca nu iti place. Unde esti? Asteptam de 3 minute sa iti misti fundul de la ore. Ce mai astepti?
- Vin imed... Mi-a inchis.
Afara, Alice topaia ca pe ace in timp ce Bella se uita la ea rosie toata. Era un contrast placut, desi nu inteleg cum de a reusit sa o convinga pe Bella sa vina la petrecere. Alice si metodele ei...
- Hei, scuze ca am intarziat.Buna Bella.
- Buna, imi zambi timid.
- Gata? PLECAM ODATA?
- Da, Alice.
Bineinteles ca dupa-amiaza a fost de cosmar atat pentru mine cat si pentru Bella. Mai ales pentru Bella, Alice avand grija sa ne plimbe prin fiecare magazin existent pentru ca „ nu puteti merge la o petrecere indiferent de cine va fi acolo fara haine noi si la moda”. Bine ca nu a trebuit sa merg cu ele si lenjerie...dar Bella...
Balonul de fericire al verisoarei mele s-a spart subit in momentul in care Bella i-a spus ca trebuie sa plece acasa pentru ca Charlie se va ingrijora si oricum nu are voie sa stea pana tarziu mai ales in zilele cand trebuia sa mearga la scoala. Bombanind pe sub diferite pungi si pungulite de haine Alice a decis sa incheie tortura , dar nu fara un avertisment prietenesc: „ In week-endul urmator petrecerii ne intoarcem fie ca vreti, fie ca nu, ati inteles?” Hmmm...nu o vrea James ca ma primeasca vreo cateva zile pe la el? I a sa il intreb...
- S-A INTELES???
- Da, Alicee...
Am pornit masina dupa ce am stat mai bine de 30 de minute sa aranjam toate cumparaturile si ne-am indreptat spre Forks. Am ajuns pe inserate la casa Bellei ai am observat ca masina tatalui ei se afla parcata in fata. Simteam cum imi fierbe sangele in vene gandindu-ma ca in casa aceea modesta locuia criminalul acela iar Bella trebuia sa stea zi de zi sub acelasi acoperis cu el. Voiam sa alerg spre usa aceea, sa o deschid si sa il caut prin toata casa si cand in gaseam sa ii cer socoteala pentru faptul ca mi-a distrus viata.
- Edward...Edward...unde iti sunt gandurile?Ti-e bine? Ma intreba Alice ingrijorata.
Mi-am ridicat privirea spre Alice si am vazut doua perechi de ochi privindu-ma ingrijorate. In acelasi timp mi-am dat seama ca imi amortisera degetele pe volan si ca il strangeam cu putere. Se pare ca nu eram foarte bun la ascunderea emotiilor.
Am iesit din masina si am ajutat-o pe Bella sa isi ia lucrurile din portbagaj. Mi-a multumit cu un nou zambet timid si a plecat spre casa. In momentul acela s-a petrecut un lucru la care nu ma asteptam: usa de la intrare a Bellei s-a deschis in prag ivindu-se un barbat de varsta mijlocie, de statura medie si cu o mustata, imbracat in uniforma de politist care a zambit cand a vazut-o pe Bella. Mi-am dat seama ca el era, Charlie Swan, criminalul nenorocit...am simtit din nou cum valul de ura pe care il simtisem de atatea ori dupa moartea parintilor mei pune stapanire pe mine. Simteam ca pot sa fac orice, ca pot sa ma duc la el si sa il nimicesc...sa il fac bucatele, sa... O voce angelica pe care o cunoasteam atat de bine m-a oprit, insa:
- Buna tata. Iarta-ma ca am intarziat dar am fost cu Alice si Edward la cumparaturi.
- Da domnule Swan, asa este...Trebuia sa o pregatesc pe Bella pentru petrecerea de sambata.
Am vazut printre valurile de furie care parea sa imi paraseasca trupul si mintea cum seriful se incrunta putin. Probabil de ingrijorare.
- Ahh...petrecerea lui cum il cheama de la voi din liceu. Aveti grija ce faceti pe acolo ca, desi nu intervin niciodata decat atunci cand este necesar, daca aud ceva rau...
- Stim domnule Swan...la fel ca anul trecut, zambi Alice angelic. Nu stiu de ce dar parca nu vreau sa stiu ce s-a intamplat anul trecut.
- Sper sa nu se mai repete ce s-a intamplat anul trecut.
- Oricum anul acesta suntem pe maini bune pentru ca Edward si amicul lui cel mai bun vor fi cu noi la petrecere si vor avea grija sa nu se intample nimic.
- Aha, zise Charlie masurandu-ma din cap pana in picioare in timp ce isi rasucea mustata, pari un baiat de incredere domnule Masen, sper sa nu imi dovedesti contrariul.
Imi venea sa il pocnesc dar Bella si Alice erau cu mine asa ca i-am promis ca voi avea grija de ele. Ne-am luat ramas bun de la Bella, mai mult Alice, si, desi se revedeau in mai putin de 12 ore, pentru Alice pareau secole asa ca a tinut-o intr-o drama continua.
Simteam nevoia sa fiu numai eu cu gandurile mele asa ca, dupa ce am lasat-o pe Alice acasa am plecat spre locul meu de liniste. Cand am venit in Forks, dupa moartea parintilor mei, nu suportam sa fiu prea mult printre oameni, mai ales Esme si Carlisle care imi aminteau atat de mult de ceea ce pierdusem, si ma ascundeam prin marea de copaci care se gaseau in padurea de aici. Asa am descoperit o poienita mirifica, unde totul parea viu, imbatat de culoare si viata. Veneam aici indiferent de momentul zilei pentru ca stiam ca tot ce ma inconjura era pur, viu, neatins de raul din oameni. Aveam la ce ma gandi. La parintii mei, la noua mea familie, care m-a iubit inca de cand eram doar un mic suflet, la planurile mele de a ma razbuna...la Bella. Nu stiu de ce dar imi era tot timpul in minte...timiditatea ei, inocenta pura, nesimulata, simplitatea ei. Parea un inger uitat pe pamant dar fiica unui criminal. Il uram pe Charlie Swan din toata inima, dar nu voiam ca Bella sa sufere pentru mizeriile lui. Voiam sa o cunosc mai bine pe Bella, sa fim cu adevarat prieteni si nu doar colegul ei de banca sau varul prietenei ei si speram sa pot face acest lucru in timpul ce va urma. Nu imi pasa cum se imbraca sau ca purta ochelarii aceia ciudati, era perfecta asa cum era. Intr-un fel asteptam petrecerea de sambata pentru ca stiam ca si ea va fi acolo si o voi putea cunoaste mai bine.
Bella
Nu imi doream sa vina ziua de sambata. Uram ideea ca trebuia sa ii fac pe plac lui Alice si sa ma papusesc pentru a ma duce intr-un loc unde nu cunosteam pe nimeni, iar cei pe care ii cunoasteam ma luau in ras. Nu puteam sa ii includ in categoria asta pe Alice si Edward dar...Simteam totusi ca nu ar trebui sa merg. Era ca o angoasa pe care o simteam undeva in adancul sufletului ca si cum ceva neplacut se va intampla. Mi-am permis totusi sa incerc sa nu ma mai gandesc la rele. De fapt, Alice nu mi-a mai permis. Nu mai turuia despre nimic altceva decat despre cat de frumoase, superbe, divine etc. etc. vom arata sambata...De parca as putea sa ma compar cu compasurile scolii. Nu ca as vrea, nici pe departe. Macar acelea, dupa vorbele dulci ale lui Edward se limitasera la „daca privirile ar ucide...” Acum, insa, a devenit stresant Mike, care si-a facut un obicei din a ma intreba din ora in ora daca vreau sa merg la petrecere cu el. Ma intreb pe ce o fi pariat cu amicii lui de insista atat. Bine macar ca se abtine in prezenta lui Edward, la cat de mult in „adora” pe bietul Mike nu m-as mira sa ii vad in vreun meci verbal.
Sambata dimineata m-am trezit cu un sir de bubuituri in usa de la intrare. Ma gandeam cine poate fi. Charlie plecase inca de vineri la pescuit cu prietenii lui si imi lasase casa in grija. Somnoroasa, m-am ridicat din pat, cand am auzit tipand:
- BELLLAAAAAAAA!!!!
Ohh...Alice? Cat e ceasul? Ma uit la ceasul de pe noptiera...hmm...ma uit a doua oara...nu, nu visam, era 8:15 dimineata. Ce o mai fi vrand acum?!
- BELLLAAA...Stiu ca esti acasa....deschide odata!!!
Am coborat scarile impleticindu-ma si, dupa cateva tentative am reusit sa deschid usa.
- In sfarsit!
- Alice, e opt dimineata.
- 8:17 minute
- Care e diferenta?
- Diferenta e ca sunt 17 minute pierdute in care sa ne facem frumoase.
Huh? Ma uitam la ea cu gura cascata. Sa ne facem ce? La ora asta? Mai aveam 12 ore pana...
- Ce te uiti asa la mine?
- Frumusetea e greu de obtinut iar noi trebuie sa fim divine, sa stralucim...
- Alice...nu cred ca avem nevoie de atata timp sa facem un dus si sa punem niste haine pe noi, iar stalucirea las-o pentru Jessica si Lauren ca sigur vor pune ceva sclipici pe ele.
- Ce? Dus si haine? Dar unde crezi ca mergem? La magazin? Nu domnisoara,nu...Trebuie sa mergem la salon sa ne hidratam pielea, la manichiura, pedichiura, tratament pentru par, pensat, epilat...
Ce s-a fac???
- Alice mergem la petrecere la Tyler. Pentru ce sa ne smulgem parul de pe noi?
- Nu e vorba de ratatul ala. E vorba de noi ca femei. Hai ca avem rezervare la 9 si suntem in intarziere.
- Rezervare unde?
- La cosmetica. Eu ce naiba am vorbit pana acum? Hai imbraca-te, fuguta, fuguta...
Nu trebuie sa spun ca vizita la cosmetica a fost un cosmar: mi-au smuls penele de pe mine si am tipat cat am putut de durere sub privirile miloase ale cosmeticianei si cele impasibile ale lui Alice. „Lasa Bella ca e bine. Sufera baba la frumusete”. Mda...fara piele pe mine sigur as fi frumoasa in laboratorul lui Banner ca obiect de studiu pentru anatomie. Dupa camera de tortura ne-am intors acasa la mine. Alice a decis sa ne pregatim impreuna iar la 8 seara James si Edward sa vina sa ne ia. Eram un pic emotionata. Oare ce va crede Edward? Ii va placea?
Am decis ca pentru seara aceasta sa imi las acasa ochelarii si sa imi pun lentilele. Alice, desigur era fericita. Dupa spusele ei, o scapasem de grija ca ceilalti nu vor vedea cat de frumoasa sunt machiata. Ca sa vezi...
Imi placea rochita pe care o alesesem, era simpla, delicata si feminina. Era de culoare neagra si imi ajungea pana deasupra genunchiului, cu bretelute si cu mici volanase de satin la decolteu, iar in talie parea prinsa intr-un trandafir tot de culoare neagra.
(Vezi Link http://shop.nordstrom.com/S/3112197?siteId=kl5Iw3gMMlg-kvHccdP_QxaExfYmK6edEA)
O alesesem personal desi Alice dorea sa imbrac ceva mai provocator. Si-a luat pitica revansa la pantofii, care pareau ca au fost creati ca sa ucida, pardon, rectific: ca sa ma ucida. Erau pantofi de la un designer cunoscut, negri cu pietricele negre si decupati in partea din fata. Erau frumosi dar periculosi.
Alice a optat pentru o rochita scurta cu tul de o combinatie de rosu si negru. Era o aparitie misterioasa si in acelasi timp jucausa, potrivita personalitatii ei vulcanice.
(http://www.unitedwedress.com/celebrity-inspired-party/sequin-and-tulle-party-mini-with-wide-waist-by-faviana.html). Desigur ca pantofii trebuiau sa fie la fel de pretentiosi si a asortat rochitei o pereche de pantofi cu toc din piele neagra cu mici tinte imprastiate pe toata suprafata lor si decupati la fel ca ai mei. Machiajul a fost tortura dar am cedat in fata ochisorilor rugatori ai hotomanei. Trebuie sa recunosc, insa, ca atunci cand m-am vazut in oglinda nu m-am recunoscut. Simpla si insignificanta Bella Swan se uita la o fata frumoasa care ii zambea stangaci din oglinda. Alice imi stilizase parul in bucle ce imi cadeau liber pe spate iar ochii imi fusesera pusi in evidenta cu creion negru si putin fard de o culoare inchisa. Fard am refuzat pentru ca nu imi placea senzatia de incarcare pe care mi-o oferea acesta. Imi placea ceea ce vedeam si dupa zambetul poznas al lui Alice si ea era incantata de rezultate. La ora opt fara 10 minute am auzit pe cineva batand la usa.
- Au venit baietii, imi zise Alice.
Ok!
Edward
James a ajuns in Forks vineri seara dar nu prea am reusit va vorbim foarte mult. Unchiul Carlisle si matusa Esme au pus monopol pe el iar cand a scapat de sirul de intrebari al lor a fost luat in primire de Emmett si Alice. Cred ca Alice il placea un pic pe James pentru ca era toata numai un zambet, dar nu i-as recomanda sa fie cu el desi e amicul meu: James nu e barbatul unei singure fete.
Am recuperat, insa, din timpul pierdut sambata. Alice a plecat sa o tortureze pe Bella iar Emmett sa faca aprovizionarea cu alcool pentru petrecere, fara stirea parintilor, desigur.
- Cum rezisti Ed?
- E mai bine. Zilele trecute am fost fata in fata cu el si nu i-am rupt gatul.
- Aha. Stii ca e periculos sa te pui cu un om ca el. Sper sa nu faci vreo prostie. Din cate vad Alice o place pe fiica lui iar tu vorbesti foarte frumos de ea.
- Da, Bella nu are nici o vina. E o fata dulce si timida, care nu ar merita sa sufere.
- Pari foarte atasat de ea.
- Intr-un fel, sunt si ca sa fiu sincer cu tine mi-as dori sa fiu prieten cu ea.
- Ai grija Edward. Astfel de sentimente si maine-poimaine ma inviti la nunta.
- Nu glumi cu tampenii de-astea. Nu e asa. In alta ordine de idei…esti pregatit pentru in seara asta?
- Ca intotdeauna amice, imi zise scotand din buzunarul gentii de voiaj cateva cutii de prezervative. Vrei sit u?
- Nu multumesc. Ai grija totusi ca sunt unele pe acolo de care nici prezervativul nu te mai salveaza.
- Daca zici tu. Cand mergem sa luam fetele?
- In jumatate de ora. Ce zici, infulecam ceva inainte sa plecam?
- Normal. Spre bucatarie…
Am ajuns la casa Bellei cu cateva minute inainte de ora 8. Stiam ca daca intarzii nici naiba nu ma mai salveaza de gura lui Alice.
Am ciocanit la usa si mi-a deschis piticania.
- Ati venit. Buna James.
- Buna Alice.Sunteti gata?
- Dap. Bella? Vii?
- Acum Alice. Stai sa imi iau poseta.
Cateva momente mai tarziu am auzit pasii Bellei iar cand am vazut-o am ramas cu gura cascata. In fata mea statea cea mai frumoasa fata pe care o vazusem in viata mea, era cu adevarat un inger.
- Edward, inchide gura ca intra musca, ma apostrofa Alice in timp ce Bella se rosise pana in varful urechilor.
- Haideti fetelor, Edward…avem o petrecere de onorat, prezervative de consumat…
- CE?
Alice socata, in sfarsit!
- Nimic Alice, e o gluma a lui.
- Oookkk
Am ajuns la petrecere 20 de minute mai tarziu, pentru ca, desi era un oras relative mic, nu aveai unde parca pe strada lui Tyler. Se pare ca fiecare caraghios din oras isi adusese rabla la expozitie. Nu era cine stie ce comparativ cu ce vazusem in Chicago. Muzica era bunicica, bautura fara alcool la vedere, iar cea alcoolica dosita prin colturi, aceleasi fete din liceu numai ca putin mai bine imbracate. James a plecat de indata ce a iesit din masina sa inspecteze piata, iar eu am ramas alaturi de Alice si Bella, care parea putin stinghera.
- Ce s-a intamplat? Esti bine? Pari putin ingandurata.
- E ok. Numai ca nu prea imi plac petrecerile.
- Nici mie in mod special. Hai totusi sa ne destindem. Ce vrei sa bei?
- O cola.
- Hai ca ma duc sa iau eu. Alice, tu ce vrei? Alice? Hmm…unde o fi?
- Edward…Alice e cu James.Danseaza.
Wow! Se pare ca nu a gasit nimic bun de agatat.
- Inseamna ca am ramas doar noi doi. Ma duc sa aduc sucul.
- Ok, multumesc.
Dupa ce ne-am servit cu cate o doza de cola am invitat-o pe Bella la dans. Era o piesa lenta si, desi imi spusese odata ca nu stie sa danseze voiam sa ii arat ca se poate.
- Nu pot. O sa te calc pe picioare cu pantofii mei.
- Nu e problema si o sa vezi ca nu ma calci. Te ajut eu sa dansezi. Ok?
- Ok fu ea de acord rosind.
Era asa de frumoasa in rochia aceea care parea ca ii imbratiseaza corpul ca o manusa iar cand am luat-o in brate in timpul dansului am simtit ca ma cuprind o mie de fiori. Nu am mai simtit niciodata asa ceva, dar nu stiu de, nu mi-am permis sa ma ingrijorez. Simteam ca un val de liniste ma cuprinde si suntem numai noi doi pe ringul de dans.
Bella
Nu imi venea sa cred. Dansam. Edward ma tinea in brate ca pe cea mai de pret comoara iar o armata de fluturi pareau ca imi danseaza in stomac. Era o senzatie straina pe care nu puteam sa o asociez niciunui sentiment trait pana atunci. Totul era minunat, iar Edward parea ca se imprima tot mai adanc in sufletul meu.
Ne zambeam unul altuia si vorbeam despre lucruri marunte cand am auzit in spatele meu o voce inconfundabila:
- Eddie… suntem la bal mascat in seara asta si eu nu stiu? – Jessica
- Oh da….Se crede Fat Frumos. Pacat insa ca Cenusareasa nu are timp la dispozitie decat pana la miezul noptii. Sunt curioasa totusi Bella… Te vei transforma in dovleac dupa aceea sau o sa dispari in ceata?- Lauren
Se pare ca cele doua fufe gemene isi facusera aparitia si si-au dat seama ca eram eu. Majoritatea persoanelor de aici se uitasera ciudat la mine dar nu dadura vreun semn ca m-au recunoscut. L-am simtit pe Edward cum se incordeaza langa mine, iar cand a inceput sa vorbeasca tonul sau era mai rece ca gheata:
- Jessica, Lauren, pentru ultima oara: Lasati-o pe Bella in pace si lasa-ti-ma si pe mine sa imi traiesc viata. Nu ma numesc Eddie sau cum ma mai strigati voi si nu stiu daca sunteti oarbe sau proaste dar nu m-as uita la voi nici daca ati ultimele femei de pe pamant. Totul la voi e fals: de la par la unghii. Credeti ca m-as uita la niste fete care umbla dezbracate si care nu au pic de bun simt si ca sa nu mai continui ati face bine sa plecati din fata noastra.
Discursul lui Edward atrasese atentia tuturor si imi venea sa intru in pamant de rusine. Stiam ca cele doua aveau sa isi ia revansa intr-un fel sau altul si voiam sa plec cat mai repede de la petrecerea asta care incepuse sa devina un cosmar. Nu am mai asteptat sa aud replica lor si l-am rugat pe Edward sa plecam.
- Bella, esti sigura? Nu sunt decat doua fete care nu au invatat nimic de la viata si nu merita sa te superi pentru atata lucru.
- Nu Edward, te rog, vreau sa plec.
- Ar fi bine sa o duci acasa sa se odihneasca, arata destul de rau Edward, adauga si James care venise intre timp cu Alice, care acum parea ca mai are putin si matura cu cele doua fufe prin sufrageria lui Tyler.
- Da, aveti dreptate. Voi ce veti face? Trebuie sa o duc pe Alice acasa.
- Stai linistit. Am cheile de la masina lui Emmett si nici eu nu am baut.
- Ok. O sa plecam atunci. Bella esti gata?
- Da, dar… Edward te superi daca imi aduci ceva de baut?
- Nu e nici o problema Bella, iti aduc eu, mi-o lua James inainte.
In cateva secunde acesta se intoarse cu 2 sticle de cola. Luati-le ca poate veti avea nevoie.
- Multumesc amice.
- Ne vedem acasa.
- Da. Sa ai grija de Alice.
- Stai linistit, e pe maini bune.
Am mai asteptat cateva minute ca Alice sa vorbeasca cu Bella si apoi am plecat. Bella parea foarte zbuciumata desi nu prea era cazul. Lauren si Jessica nu meritau atata atentie.
- Bella, te simti mai bine?
- Da, putin. Imi pare rau ca a trebuit sa pleci de la petrecere.
- Stai linistita. Oricum nu era mare lucru. Am acceptat sa vin pentru Alice.
Deodata mi-a venit o idee.
- Bella? Vrei sa iti arat ceva special?
- Da, ce anume?
- E un loc unde merg foarte des cand vreau sa ma linistesc. Vrei sa vii? E aproape, am lanterna si nici nu o sa iti strici pantofii , promit.
- Dar unde ma duci, e bezna si sunt numai copaci in jur?
- E o poienita. Vii?
- Ok. Vin.
Am coborat din masina, am luat lanterna,sucurile oferite de James si o patura din portbagaj iar dupa cateva minute in care am avut grija sa nu o pierd pe Bella printre copaci am ajuns in oaza mea de liniste.
- E asa de frumos! Iar luna straluceste asa de puternic in seara asta. Multumesc ca m-ai adus aici Edward, inteleg de ce vii aici. E ca in rai.
- E perfecta lucrarea naturii. Hai sa ne asezam. Vrei?
- Ok.
Ne-am asezat pe patura luata din masina si am inceput sa vorbim despre vrute si nevrute, oprindu-ne sa ne mai tragem rasuflarea si sa bem din sucuri. La un moment dat am inceput sa imi simt capul putin mai usor, privirea mi se impaienjenise si simteam ca nu mai am control asupra corpului. Era ca si cum o forta nevazuta imi ghida miscari pe care nu voiam sa le fac, gesturi care nu ma caracterizau. Simteam ca sunt un alt om…un om care nu prevestea nimic bun.
Bella
Coltul de rai in care ma ajusese Edward imi amintea de multe lucruri din copilaria mea, de momentele in care eram mai vesela si mai deschisa cu cei din jur. Mi-am permis ca in linistea noptii si a paradisului adormit din jurul meu sa imi deschid o parte din suflet catre el. Totusi, treptat, am inceput sa nu ma simt tocmai eu. Simturile mele pareau ca paralizeaza treptat, treptat, tot ce aveam in fata era privirea ingerului meu, Edward, inger ce se apropia usor de mine, transformandu-se in demon.
-
-
- Edward…Eeeeedwaaaaaaaaaaardddddd!!!!!!!!!EDDIEEEEE!!!!!!!!!!!!!!
Nu pot sa imi cred urechilor. Fetita asta doarme vreodata? Cu ochii carpiti de somn incerc sa imi dau seama daca e dimineata si cumva am dormit fara sa aud alarma. Se pare ca nu pentru ca afara este inca intuneric.
- Eddiieeeeeeee....Wakey- Wakey ca eu intruuuuu...
Ma uit la ceasul de pe noptiera si in timp ce incerc sa imi dau seama daca visez sau e vreo gluma proasta aud cum se deschide incet usa camerei mele, sunet urmat de o bubuitura puternica. Inca una si probabil ca raman fara perete.
- Alice de ce bantui la ora asta prin casa? E 3 DIMINEATA!!!! Ai innebunit????
- Scuze verisorul meu drag, dar nu mai puteam sa astept pana dimineata. Am vorbit cu Bella si a fost de acord sa vina la petrecere cu noi.
Wow!!! Lucreaza repede pitica. Dar stai un pic...daca a venit la mine la 3 dimineata la ce ora a purtat discutia de convingere cu Bella? Ohh Doamne....
- Alice...la ce ora ai sunat-o pe Bella? Sper ca nu acum 5 minute pentru ca sunt sigur ca nu a inteles nimic din ce i-a spus nebuna de Alice.
- Aseara inainte de culcare...De ce?
Pheww!!! Bine ca a acceptat treaza...Hmmm...Bella la petrecere...
- Aaaa...intrebam...atata tot. Si totusi de ce nu puteai astepta sa vorbim ca oamenii dimineata?
- In primul rand dragul meu pentru ca eram prea fericita ca sa astept pana dimineata si in al doilea rand ca sa te anunt de pe acum sa nu iti faci nici un program pentru azi dupa-amiaza ca mergem la cumparaturi...Trebuie sa ne cumparam rochite, pantofi...ehh...
Oh Doamne...ce am facut sa o suport? Dupa cum topaia ca spiridusul de colo- colo prin camera puteam sa imi dau seama ca nu a dormit toata noaptea...nu ca ar fi afectat-o cu ceva lipsa de somn maine...nuu....Alice e tot timpul in forma. Ma intreb uneori daca nu cumva unchiul Carlisle a experimentat hormoni pe copiii lui: de crestere pentru Emmett si energizante pentru Alice. O sa fie de-a dreptul amuzant sa vad cum va tine pasul cu nefericitul care ii va fura inima...
- Edwarddd!!! Ai inteles?
- Huh?
Ooops!
- Maine nu iti faci nici un plan! Mergem in Port Angeles pentru ca eu si Bella sa ne cumparam ce ne trebuie pentru petrecere!
Si Bella? Sarmana!
- S-a inteles?
- Da, sa traiti! Acum iesi afara si lasa-ma sa dorm!
- Binee...Multumesc!
- Cu placere.Noapte buna sau ce vei mai face pana dimineata.
Imi doream asa de tare sa mai dorm...uhh Alice...Am auzit-o cum se indrepta cu pasi veseli spre usa si am rasuflat usurat. In sfarsit...
- Edward?
Mda...In sfarsit pe naiba...
- Da Alice...ce mai e?
- Si nu te bucuri ca vine si Bella?
- O sa ma bucur dimineata. Acum iesi!!!
Am auzit-o in cele din urma deschizand usa si iesind. BANG!!!! Alice!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Desigur ca din cauza entuzismului nocturn al lui Alice toata ziua am fost o epava. Si mai trebuia sa o si insotesc la cumparaturi. Macar Bella avea sa fie acolo.Sa ma bucur si eu cum o poarta din butic in butic si o intoleste...macar atata lucru bun sa imi iasa si mie. De cum a sunat de iesire de la ultima ora telefonul meu a inceput sa vibreze, iar numele lui Alice a aparut in caractere...ROZ?! pe ecranul telefonului meu. Cand o fi schimbat culoarea ca nu imi las niciodata jucaria magica din ochi:
- Alice...ce cauta literele roz pe telefonul meu?
- Aaa...ce litere? Ah literele... Sa nu comentezi ca nu iti place. Unde esti? Asteptam de 3 minute sa iti misti fundul de la ore. Ce mai astepti?
- Vin imed... Mi-a inchis.
Afara, Alice topaia ca pe ace in timp ce Bella se uita la ea rosie toata. Era un contrast placut, desi nu inteleg cum de a reusit sa o convinga pe Bella sa vina la petrecere. Alice si metodele ei...
- Hei, scuze ca am intarziat.Buna Bella.
- Buna, imi zambi timid.
- Gata? PLECAM ODATA?
- Da, Alice.
Bineinteles ca dupa-amiaza a fost de cosmar atat pentru mine cat si pentru Bella. Mai ales pentru Bella, Alice avand grija sa ne plimbe prin fiecare magazin existent pentru ca „ nu puteti merge la o petrecere indiferent de cine va fi acolo fara haine noi si la moda”. Bine ca nu a trebuit sa merg cu ele si lenjerie...dar Bella...
Balonul de fericire al verisoarei mele s-a spart subit in momentul in care Bella i-a spus ca trebuie sa plece acasa pentru ca Charlie se va ingrijora si oricum nu are voie sa stea pana tarziu mai ales in zilele cand trebuia sa mearga la scoala. Bombanind pe sub diferite pungi si pungulite de haine Alice a decis sa incheie tortura , dar nu fara un avertisment prietenesc: „ In week-endul urmator petrecerii ne intoarcem fie ca vreti, fie ca nu, ati inteles?” Hmmm...nu o vrea James ca ma primeasca vreo cateva zile pe la el? I a sa il intreb...
- S-A INTELES???
- Da, Alicee...
Am pornit masina dupa ce am stat mai bine de 30 de minute sa aranjam toate cumparaturile si ne-am indreptat spre Forks. Am ajuns pe inserate la casa Bellei ai am observat ca masina tatalui ei se afla parcata in fata. Simteam cum imi fierbe sangele in vene gandindu-ma ca in casa aceea modesta locuia criminalul acela iar Bella trebuia sa stea zi de zi sub acelasi acoperis cu el. Voiam sa alerg spre usa aceea, sa o deschid si sa il caut prin toata casa si cand in gaseam sa ii cer socoteala pentru faptul ca mi-a distrus viata.
- Edward...Edward...unde iti sunt gandurile?Ti-e bine? Ma intreba Alice ingrijorata.
Mi-am ridicat privirea spre Alice si am vazut doua perechi de ochi privindu-ma ingrijorate. In acelasi timp mi-am dat seama ca imi amortisera degetele pe volan si ca il strangeam cu putere. Se pare ca nu eram foarte bun la ascunderea emotiilor.
Am iesit din masina si am ajutat-o pe Bella sa isi ia lucrurile din portbagaj. Mi-a multumit cu un nou zambet timid si a plecat spre casa. In momentul acela s-a petrecut un lucru la care nu ma asteptam: usa de la intrare a Bellei s-a deschis in prag ivindu-se un barbat de varsta mijlocie, de statura medie si cu o mustata, imbracat in uniforma de politist care a zambit cand a vazut-o pe Bella. Mi-am dat seama ca el era, Charlie Swan, criminalul nenorocit...am simtit din nou cum valul de ura pe care il simtisem de atatea ori dupa moartea parintilor mei pune stapanire pe mine. Simteam ca pot sa fac orice, ca pot sa ma duc la el si sa il nimicesc...sa il fac bucatele, sa... O voce angelica pe care o cunoasteam atat de bine m-a oprit, insa:
- Buna tata. Iarta-ma ca am intarziat dar am fost cu Alice si Edward la cumparaturi.
- Da domnule Swan, asa este...Trebuia sa o pregatesc pe Bella pentru petrecerea de sambata.
Am vazut printre valurile de furie care parea sa imi paraseasca trupul si mintea cum seriful se incrunta putin. Probabil de ingrijorare.
- Ahh...petrecerea lui cum il cheama de la voi din liceu. Aveti grija ce faceti pe acolo ca, desi nu intervin niciodata decat atunci cand este necesar, daca aud ceva rau...
- Stim domnule Swan...la fel ca anul trecut, zambi Alice angelic. Nu stiu de ce dar parca nu vreau sa stiu ce s-a intamplat anul trecut.
- Sper sa nu se mai repete ce s-a intamplat anul trecut.
- Oricum anul acesta suntem pe maini bune pentru ca Edward si amicul lui cel mai bun vor fi cu noi la petrecere si vor avea grija sa nu se intample nimic.
- Aha, zise Charlie masurandu-ma din cap pana in picioare in timp ce isi rasucea mustata, pari un baiat de incredere domnule Masen, sper sa nu imi dovedesti contrariul.
Imi venea sa il pocnesc dar Bella si Alice erau cu mine asa ca i-am promis ca voi avea grija de ele. Ne-am luat ramas bun de la Bella, mai mult Alice, si, desi se revedeau in mai putin de 12 ore, pentru Alice pareau secole asa ca a tinut-o intr-o drama continua.
Simteam nevoia sa fiu numai eu cu gandurile mele asa ca, dupa ce am lasat-o pe Alice acasa am plecat spre locul meu de liniste. Cand am venit in Forks, dupa moartea parintilor mei, nu suportam sa fiu prea mult printre oameni, mai ales Esme si Carlisle care imi aminteau atat de mult de ceea ce pierdusem, si ma ascundeam prin marea de copaci care se gaseau in padurea de aici. Asa am descoperit o poienita mirifica, unde totul parea viu, imbatat de culoare si viata. Veneam aici indiferent de momentul zilei pentru ca stiam ca tot ce ma inconjura era pur, viu, neatins de raul din oameni. Aveam la ce ma gandi. La parintii mei, la noua mea familie, care m-a iubit inca de cand eram doar un mic suflet, la planurile mele de a ma razbuna...la Bella. Nu stiu de ce dar imi era tot timpul in minte...timiditatea ei, inocenta pura, nesimulata, simplitatea ei. Parea un inger uitat pe pamant dar fiica unui criminal. Il uram pe Charlie Swan din toata inima, dar nu voiam ca Bella sa sufere pentru mizeriile lui. Voiam sa o cunosc mai bine pe Bella, sa fim cu adevarat prieteni si nu doar colegul ei de banca sau varul prietenei ei si speram sa pot face acest lucru in timpul ce va urma. Nu imi pasa cum se imbraca sau ca purta ochelarii aceia ciudati, era perfecta asa cum era. Intr-un fel asteptam petrecerea de sambata pentru ca stiam ca si ea va fi acolo si o voi putea cunoaste mai bine.
Bella
Nu imi doream sa vina ziua de sambata. Uram ideea ca trebuia sa ii fac pe plac lui Alice si sa ma papusesc pentru a ma duce intr-un loc unde nu cunosteam pe nimeni, iar cei pe care ii cunoasteam ma luau in ras. Nu puteam sa ii includ in categoria asta pe Alice si Edward dar...Simteam totusi ca nu ar trebui sa merg. Era ca o angoasa pe care o simteam undeva in adancul sufletului ca si cum ceva neplacut se va intampla. Mi-am permis totusi sa incerc sa nu ma mai gandesc la rele. De fapt, Alice nu mi-a mai permis. Nu mai turuia despre nimic altceva decat despre cat de frumoase, superbe, divine etc. etc. vom arata sambata...De parca as putea sa ma compar cu compasurile scolii. Nu ca as vrea, nici pe departe. Macar acelea, dupa vorbele dulci ale lui Edward se limitasera la „daca privirile ar ucide...” Acum, insa, a devenit stresant Mike, care si-a facut un obicei din a ma intreba din ora in ora daca vreau sa merg la petrecere cu el. Ma intreb pe ce o fi pariat cu amicii lui de insista atat. Bine macar ca se abtine in prezenta lui Edward, la cat de mult in „adora” pe bietul Mike nu m-as mira sa ii vad in vreun meci verbal.
Sambata dimineata m-am trezit cu un sir de bubuituri in usa de la intrare. Ma gandeam cine poate fi. Charlie plecase inca de vineri la pescuit cu prietenii lui si imi lasase casa in grija. Somnoroasa, m-am ridicat din pat, cand am auzit tipand:
- BELLLAAAAAAAA!!!!
Ohh...Alice? Cat e ceasul? Ma uit la ceasul de pe noptiera...hmm...ma uit a doua oara...nu, nu visam, era 8:15 dimineata. Ce o mai fi vrand acum?!
- BELLLAAA...Stiu ca esti acasa....deschide odata!!!
Am coborat scarile impleticindu-ma si, dupa cateva tentative am reusit sa deschid usa.
- In sfarsit!
- Alice, e opt dimineata.
- 8:17 minute
- Care e diferenta?
- Diferenta e ca sunt 17 minute pierdute in care sa ne facem frumoase.
Huh? Ma uitam la ea cu gura cascata. Sa ne facem ce? La ora asta? Mai aveam 12 ore pana...
- Ce te uiti asa la mine?
- Frumusetea e greu de obtinut iar noi trebuie sa fim divine, sa stralucim...
- Alice...nu cred ca avem nevoie de atata timp sa facem un dus si sa punem niste haine pe noi, iar stalucirea las-o pentru Jessica si Lauren ca sigur vor pune ceva sclipici pe ele.
- Ce? Dus si haine? Dar unde crezi ca mergem? La magazin? Nu domnisoara,nu...Trebuie sa mergem la salon sa ne hidratam pielea, la manichiura, pedichiura, tratament pentru par, pensat, epilat...
Ce s-a fac???
- Alice mergem la petrecere la Tyler. Pentru ce sa ne smulgem parul de pe noi?
- Nu e vorba de ratatul ala. E vorba de noi ca femei. Hai ca avem rezervare la 9 si suntem in intarziere.
- Rezervare unde?
- La cosmetica. Eu ce naiba am vorbit pana acum? Hai imbraca-te, fuguta, fuguta...
Nu trebuie sa spun ca vizita la cosmetica a fost un cosmar: mi-au smuls penele de pe mine si am tipat cat am putut de durere sub privirile miloase ale cosmeticianei si cele impasibile ale lui Alice. „Lasa Bella ca e bine. Sufera baba la frumusete”. Mda...fara piele pe mine sigur as fi frumoasa in laboratorul lui Banner ca obiect de studiu pentru anatomie. Dupa camera de tortura ne-am intors acasa la mine. Alice a decis sa ne pregatim impreuna iar la 8 seara James si Edward sa vina sa ne ia. Eram un pic emotionata. Oare ce va crede Edward? Ii va placea?
Am decis ca pentru seara aceasta sa imi las acasa ochelarii si sa imi pun lentilele. Alice, desigur era fericita. Dupa spusele ei, o scapasem de grija ca ceilalti nu vor vedea cat de frumoasa sunt machiata. Ca sa vezi...
Imi placea rochita pe care o alesesem, era simpla, delicata si feminina. Era de culoare neagra si imi ajungea pana deasupra genunchiului, cu bretelute si cu mici volanase de satin la decolteu, iar in talie parea prinsa intr-un trandafir tot de culoare neagra.
(Vezi Link http://shop.nordstrom.com/S/3112197?siteId=kl5Iw3gMMlg-kvHccdP_QxaExfYmK6edEA)
O alesesem personal desi Alice dorea sa imbrac ceva mai provocator. Si-a luat pitica revansa la pantofii, care pareau ca au fost creati ca sa ucida, pardon, rectific: ca sa ma ucida. Erau pantofi de la un designer cunoscut, negri cu pietricele negre si decupati in partea din fata. Erau frumosi dar periculosi.
Alice a optat pentru o rochita scurta cu tul de o combinatie de rosu si negru. Era o aparitie misterioasa si in acelasi timp jucausa, potrivita personalitatii ei vulcanice.
(http://www.unitedwedress.com/celebrity-inspired-party/sequin-and-tulle-party-mini-with-wide-waist-by-faviana.html). Desigur ca pantofii trebuiau sa fie la fel de pretentiosi si a asortat rochitei o pereche de pantofi cu toc din piele neagra cu mici tinte imprastiate pe toata suprafata lor si decupati la fel ca ai mei. Machiajul a fost tortura dar am cedat in fata ochisorilor rugatori ai hotomanei. Trebuie sa recunosc, insa, ca atunci cand m-am vazut in oglinda nu m-am recunoscut. Simpla si insignificanta Bella Swan se uita la o fata frumoasa care ii zambea stangaci din oglinda. Alice imi stilizase parul in bucle ce imi cadeau liber pe spate iar ochii imi fusesera pusi in evidenta cu creion negru si putin fard de o culoare inchisa. Fard am refuzat pentru ca nu imi placea senzatia de incarcare pe care mi-o oferea acesta. Imi placea ceea ce vedeam si dupa zambetul poznas al lui Alice si ea era incantata de rezultate. La ora opt fara 10 minute am auzit pe cineva batand la usa.
- Au venit baietii, imi zise Alice.
Ok!
Edward
James a ajuns in Forks vineri seara dar nu prea am reusit va vorbim foarte mult. Unchiul Carlisle si matusa Esme au pus monopol pe el iar cand a scapat de sirul de intrebari al lor a fost luat in primire de Emmett si Alice. Cred ca Alice il placea un pic pe James pentru ca era toata numai un zambet, dar nu i-as recomanda sa fie cu el desi e amicul meu: James nu e barbatul unei singure fete.
Am recuperat, insa, din timpul pierdut sambata. Alice a plecat sa o tortureze pe Bella iar Emmett sa faca aprovizionarea cu alcool pentru petrecere, fara stirea parintilor, desigur.
- Cum rezisti Ed?
- E mai bine. Zilele trecute am fost fata in fata cu el si nu i-am rupt gatul.
- Aha. Stii ca e periculos sa te pui cu un om ca el. Sper sa nu faci vreo prostie. Din cate vad Alice o place pe fiica lui iar tu vorbesti foarte frumos de ea.
- Da, Bella nu are nici o vina. E o fata dulce si timida, care nu ar merita sa sufere.
- Pari foarte atasat de ea.
- Intr-un fel, sunt si ca sa fiu sincer cu tine mi-as dori sa fiu prieten cu ea.
- Ai grija Edward. Astfel de sentimente si maine-poimaine ma inviti la nunta.
- Nu glumi cu tampenii de-astea. Nu e asa. In alta ordine de idei…esti pregatit pentru in seara asta?
- Ca intotdeauna amice, imi zise scotand din buzunarul gentii de voiaj cateva cutii de prezervative. Vrei sit u?
- Nu multumesc. Ai grija totusi ca sunt unele pe acolo de care nici prezervativul nu te mai salveaza.
- Daca zici tu. Cand mergem sa luam fetele?
- In jumatate de ora. Ce zici, infulecam ceva inainte sa plecam?
- Normal. Spre bucatarie…
Am ajuns la casa Bellei cu cateva minute inainte de ora 8. Stiam ca daca intarzii nici naiba nu ma mai salveaza de gura lui Alice.
Am ciocanit la usa si mi-a deschis piticania.
- Ati venit. Buna James.
- Buna Alice.Sunteti gata?
- Dap. Bella? Vii?
- Acum Alice. Stai sa imi iau poseta.
Cateva momente mai tarziu am auzit pasii Bellei iar cand am vazut-o am ramas cu gura cascata. In fata mea statea cea mai frumoasa fata pe care o vazusem in viata mea, era cu adevarat un inger.
- Edward, inchide gura ca intra musca, ma apostrofa Alice in timp ce Bella se rosise pana in varful urechilor.
- Haideti fetelor, Edward…avem o petrecere de onorat, prezervative de consumat…
- CE?
Alice socata, in sfarsit!
- Nimic Alice, e o gluma a lui.
- Oookkk
Am ajuns la petrecere 20 de minute mai tarziu, pentru ca, desi era un oras relative mic, nu aveai unde parca pe strada lui Tyler. Se pare ca fiecare caraghios din oras isi adusese rabla la expozitie. Nu era cine stie ce comparativ cu ce vazusem in Chicago. Muzica era bunicica, bautura fara alcool la vedere, iar cea alcoolica dosita prin colturi, aceleasi fete din liceu numai ca putin mai bine imbracate. James a plecat de indata ce a iesit din masina sa inspecteze piata, iar eu am ramas alaturi de Alice si Bella, care parea putin stinghera.
- Ce s-a intamplat? Esti bine? Pari putin ingandurata.
- E ok. Numai ca nu prea imi plac petrecerile.
- Nici mie in mod special. Hai totusi sa ne destindem. Ce vrei sa bei?
- O cola.
- Hai ca ma duc sa iau eu. Alice, tu ce vrei? Alice? Hmm…unde o fi?
- Edward…Alice e cu James.Danseaza.
Wow! Se pare ca nu a gasit nimic bun de agatat.
- Inseamna ca am ramas doar noi doi. Ma duc sa aduc sucul.
- Ok, multumesc.
Dupa ce ne-am servit cu cate o doza de cola am invitat-o pe Bella la dans. Era o piesa lenta si, desi imi spusese odata ca nu stie sa danseze voiam sa ii arat ca se poate.
- Nu pot. O sa te calc pe picioare cu pantofii mei.
- Nu e problema si o sa vezi ca nu ma calci. Te ajut eu sa dansezi. Ok?
- Ok fu ea de acord rosind.
Era asa de frumoasa in rochia aceea care parea ca ii imbratiseaza corpul ca o manusa iar cand am luat-o in brate in timpul dansului am simtit ca ma cuprind o mie de fiori. Nu am mai simtit niciodata asa ceva, dar nu stiu de, nu mi-am permis sa ma ingrijorez. Simteam ca un val de liniste ma cuprinde si suntem numai noi doi pe ringul de dans.
Bella
Nu imi venea sa cred. Dansam. Edward ma tinea in brate ca pe cea mai de pret comoara iar o armata de fluturi pareau ca imi danseaza in stomac. Era o senzatie straina pe care nu puteam sa o asociez niciunui sentiment trait pana atunci. Totul era minunat, iar Edward parea ca se imprima tot mai adanc in sufletul meu.
Ne zambeam unul altuia si vorbeam despre lucruri marunte cand am auzit in spatele meu o voce inconfundabila:
- Eddie… suntem la bal mascat in seara asta si eu nu stiu? – Jessica
- Oh da….Se crede Fat Frumos. Pacat insa ca Cenusareasa nu are timp la dispozitie decat pana la miezul noptii. Sunt curioasa totusi Bella… Te vei transforma in dovleac dupa aceea sau o sa dispari in ceata?- Lauren
Se pare ca cele doua fufe gemene isi facusera aparitia si si-au dat seama ca eram eu. Majoritatea persoanelor de aici se uitasera ciudat la mine dar nu dadura vreun semn ca m-au recunoscut. L-am simtit pe Edward cum se incordeaza langa mine, iar cand a inceput sa vorbeasca tonul sau era mai rece ca gheata:
- Jessica, Lauren, pentru ultima oara: Lasati-o pe Bella in pace si lasa-ti-ma si pe mine sa imi traiesc viata. Nu ma numesc Eddie sau cum ma mai strigati voi si nu stiu daca sunteti oarbe sau proaste dar nu m-as uita la voi nici daca ati ultimele femei de pe pamant. Totul la voi e fals: de la par la unghii. Credeti ca m-as uita la niste fete care umbla dezbracate si care nu au pic de bun simt si ca sa nu mai continui ati face bine sa plecati din fata noastra.
Discursul lui Edward atrasese atentia tuturor si imi venea sa intru in pamant de rusine. Stiam ca cele doua aveau sa isi ia revansa intr-un fel sau altul si voiam sa plec cat mai repede de la petrecerea asta care incepuse sa devina un cosmar. Nu am mai asteptat sa aud replica lor si l-am rugat pe Edward sa plecam.
- Bella, esti sigura? Nu sunt decat doua fete care nu au invatat nimic de la viata si nu merita sa te superi pentru atata lucru.
- Nu Edward, te rog, vreau sa plec.
- Ar fi bine sa o duci acasa sa se odihneasca, arata destul de rau Edward, adauga si James care venise intre timp cu Alice, care acum parea ca mai are putin si matura cu cele doua fufe prin sufrageria lui Tyler.
- Da, aveti dreptate. Voi ce veti face? Trebuie sa o duc pe Alice acasa.
- Stai linistit. Am cheile de la masina lui Emmett si nici eu nu am baut.
- Ok. O sa plecam atunci. Bella esti gata?
- Da, dar… Edward te superi daca imi aduci ceva de baut?
- Nu e nici o problema Bella, iti aduc eu, mi-o lua James inainte.
In cateva secunde acesta se intoarse cu 2 sticle de cola. Luati-le ca poate veti avea nevoie.
- Multumesc amice.
- Ne vedem acasa.
- Da. Sa ai grija de Alice.
- Stai linistit, e pe maini bune.
Am mai asteptat cateva minute ca Alice sa vorbeasca cu Bella si apoi am plecat. Bella parea foarte zbuciumata desi nu prea era cazul. Lauren si Jessica nu meritau atata atentie.
- Bella, te simti mai bine?
- Da, putin. Imi pare rau ca a trebuit sa pleci de la petrecere.
- Stai linistita. Oricum nu era mare lucru. Am acceptat sa vin pentru Alice.
Deodata mi-a venit o idee.
- Bella? Vrei sa iti arat ceva special?
- Da, ce anume?
- E un loc unde merg foarte des cand vreau sa ma linistesc. Vrei sa vii? E aproape, am lanterna si nici nu o sa iti strici pantofii , promit.
- Dar unde ma duci, e bezna si sunt numai copaci in jur?
- E o poienita. Vii?
- Ok. Vin.
Am coborat din masina, am luat lanterna,sucurile oferite de James si o patura din portbagaj iar dupa cateva minute in care am avut grija sa nu o pierd pe Bella printre copaci am ajuns in oaza mea de liniste.
- E asa de frumos! Iar luna straluceste asa de puternic in seara asta. Multumesc ca m-ai adus aici Edward, inteleg de ce vii aici. E ca in rai.
- E perfecta lucrarea naturii. Hai sa ne asezam. Vrei?
- Ok.
Ne-am asezat pe patura luata din masina si am inceput sa vorbim despre vrute si nevrute, oprindu-ne sa ne mai tragem rasuflarea si sa bem din sucuri. La un moment dat am inceput sa imi simt capul putin mai usor, privirea mi se impaienjenise si simteam ca nu mai am control asupra corpului. Era ca si cum o forta nevazuta imi ghida miscari pe care nu voiam sa le fac, gesturi care nu ma caracterizau. Simteam ca sunt un alt om…un om care nu prevestea nimic bun.
Bella
Coltul de rai in care ma ajusese Edward imi amintea de multe lucruri din copilaria mea, de momentele in care eram mai vesela si mai deschisa cu cei din jur. Mi-am permis ca in linistea noptii si a paradisului adormit din jurul meu sa imi deschid o parte din suflet catre el. Totusi, treptat, am inceput sa nu ma simt tocmai eu. Simturile mele pareau ca paralizeaza treptat, treptat, tot ce aveam in fata era privirea ingerului meu, Edward, inger ce se apropia usor de mine, transformandu-se in demon.
-
-
miercuri, 8 septembrie 2010
Capitolul 4
Micutul aeroport din Port Angeles parea atat de pustiu si lipsit de viata, poate la fel ca si locul spre care ma indreptam: Forks, Washington- oraselul unde zilele senine sunt o raritate iar toata lumea cunoaste pe toata lumea. Ma intorceam aici sa termin liceul dupa 10 ani in care nu venisem decat pentru scurte perioade de timp, in vacante, sa il vizitez pe tatal meu, care intamplator era si seful politiei in oraselul unde ma indoiesc ca se petrecea vreodata vreo infractiune. Pentru ce mai aveau nevoie de politie imi e greu sa inteleg, dar na, asta e.
- Hei Bella, ai ajuns demult? Imi cer scuze pentru intarziere dar am fost retinut la sectie.
Retinut la sectie? Wow! Se pare ca mai sunt delincventi pe acolo.
- Nu-i nimic Ch…tata. Abia am ajuns. Imi pare bine sa te vad.
- Si mie pustoaico. Ai mai crescut de cand te-am vazut ultima oara. Dar vad ca nu ai renuntat la…err…
- Ochelari? Nu ii port mereu dar sunt mai comfortabili decat lentilele.
- Cum stii tu ca iti este mai bine. Esti gata sa mergem? Acesta este tot bagajul? Ma intreba uitandu-se la cele doua valize care zaceau aruncate la picioarele mele.
- Da, oricum nu era prea mult de impachetat. Hainele de vara nu prea aveau ce cauta in Forks. Se pare ca cineva trebuia sa mearga la cumparaturi pentru haine de iarna. Pacat ca trebuia sa fiu eu.
Am lasat in urma Port Angeles indreptandu-ne spre noua mea casa. Nu stiam ce a mai ramas din vechea casa, dar nu cred ca Charlie s-a decis intre timp sa schimbe ceva la aspectul locuintei care parea nemiscata in timp. Era sambata ceea ce insemna ca locuitorii din Forks se aflau in afara orelor de scoala, servici si cu totii puteau sa vada cum fiica ratacita a serifului se intoarce acasa. Exact de asta aveam nevoie. De atentie.De parca nu era suficient ca de fiecare data cand ieseam cu mama in oras erau pe urma noastra cel putin doi paparazzi care abia asteptau sa capteze un moment mai…interesant. Deh…bucuriile de a fi casatorita cu un proprietar al unui club de baschet. Dar erau tineri si pareau ca se iubesc iar mama merita sa fie fericita chiar daca ani de zile am sperat ca ea si tata vor fi din nou impreuna. Vise de copil. Stiam acum ca visele nu se implinesc intotdeauna, la fel cum stiam ca Mos Craciun nu exista.
Prima seara in Forks a fost cat se poate de linistita, cu exceptia lui Charlie care se purta cu mine ca si cum as fi fost facuta din sticla.
- Bella sigur nu ai nevoie de nimic? E destul de comfortabil patul? E in regula culoarea pentru asternuturi? Bella…
- Da tata, i-am spus intrerupandu-i sirul de intrebari. Este totul foarte frumos. Iti multumesc ca iti faci griji pentru confortul meu dar nu am nevoie de nimic. Cred ca o sa incep sa pregatesc cina. Vrei ceva anume?
- Err..nuu…l-am auzit mormaind in timp ce puteam vedea ca fata i se inrosise ca unui rac.Offf…acum intelegeam de unde mostenisem problema asta. Nu puteam sa mint nici sa imi salvez viata din cauza obrajilor care parca imi luau mereu foc.
- Bine atunci. Sa vedem ce ai prin frigider si ne decidem apoi. Ce zici?
- Cum vrei tu Bells.
Numai ca nu prea era cum voiam eu. Tata si alimentele probabil ca aveau vreun soi de intelegere: eu nu va cumpar, voi nu imi trebuiti pentru ca in afara de cateva fructe si legume aruncate aiurea prin frigider nu puteai gasi altceva. Ohhh...mint…ba puteai gasi ceva: o rezerva gigantica de peste. Probabil ca s-a anuntat vreo migratie a pestilor prin alte rauri, eu de unde sa stiu? Asa ca, pentru a fi in ton cu continutul frigiderului i-am gatit tatalui meu in prima seara in Forks peste cu legume, mancare pentru care tatal meu mi-a multumit de mai multe ori in seara respectiva. Stiam ca Charlie si gatitul nu sunt buni prieteni si imi propusesem ca atata timp cat voi ramane alaturi de tatal meu sa am grija ca macar sa manance sanatos.
Week-endul a trecut repede, prea repede chiar, iar luni dimineata stateam in fata oglinzii din baie ingrozita de ideea de a incepe o noua zi de scoala, intr-un liceu nou, alaturi de fete necunoscute. Imi aruncasem pe mine o pereche de blugi negri, o bluza si o camasa pe care le aveam de cand mai veneam in vacante in Forks pentru ca restul hainelor mele nu prea aveau cum sa ma protejeze de vremea rece de afara si desigur, ochelarii mei credinciosi. Nu plecam nicaieri fara ei. Ma simteam destul de comfortabil sa ii simt incadrandu-mi fata si nu imi oboseau ochii cand citeam.Putin imi pasa ca semanam cu un aragaz cu patru ochiuri cum obisnuiau sa imi spuna binevoitorii de la vechiul liceu. Cand am coborat in living mi-am dat seama ca tata plecase deja de ceva timp si ar fi fost bines a gasesc ceva de mancare si sa pornesc spre scoala. Mai ales ca aveam si cu ce sa ajung. Cu o zi inainte tata imi aratase cadoul meu de bun venit: o camioneta rosie la mana a doua ce e drept, dar de care ma indragostisem la prima vedere. Era mandria mea, copilul meu si i-am multumit tatalui meu de mai multe ori in ziua respectiva. Abia asteptam sa vad ce poate.
Drumul spre liceu a fost unul usor, stiam unde se afla cladirea plus ca era destul de aproape. Ceea ce nu stiam era, insa, cum ma vor percepe ceilalti. Stiam cat de curiosi sunt oamenii de aici si mai stiam si ca Charlie nu isi putea tine gura niciodata cand venea vorba de mine. Cu siguranta ca si animalele din tufisurile ce inconjurau drumul aflasera ca a venit fiica sefului politiei in oras. Of Doamne! Am ajuns cu bine la scoala si am incercat sa imi gasesc un loc liber in parcare, parcand in cele din urma langa un Jeep care parea nou. Se pare ca mai sunt si oameni bogati in Forks.Cine ar fi crezut?!
M-am indreptat spre usa principala a cladirii constienta fiind ca atrasesem oarecum atentia iar elevii de aici se holbau la mine. Asta e Bella, mergi inainte, cauta Secretariatul, ia orarul, cauta prima clasa , o banca unde sa stai si totul o sa fie bine. Numai ca usor de zis, greu de facut!
Prima persoana care m-a abordat a fost un baiat, Micky sau Mike, nu am retinut bine.
- Bb...buna Isabela. Cum ti se pare Forks pana acum? Sunt Mike.
- Buna…Mike…Imi pare bine de cunostinta… Cum sa mi se para? La fel ca si ultimele dati cand am venit aici. Umed si rece.
- Ahh…da. Asa e mereu. Mai sunt si zile bune sa stii.
Da. Vezi sa nu fie.
- Mmm..Mitch…
- Mike..
- Ok…Mike…Ma bucur ca am vorbit…Ne mai vedem pe aici…Trebuie sa caut Secretariatul pentru orar si restul documentelor care mai trebuie semnate si sa ajung la ore.
- Ai nevoie de ajutor? Ma intreba Mike cu ochi rugatori.
- Nu multumesc. Ma descurc. Jeeezz… dupa fata pe care o avea parca avea el nevoie de ajutor.
A fost usor sa gasesc Secretariatul, iar doamna de acolo, la mentionarea numelui meu, a devenit foarte draguta cu mine si mi-a dat toate indicatiile de care aveam nevoie. Prima ora pe care o aveam era Biologie. Am gasit fara probleme clasa unde avea sa se tina cursul si am vazut ca toate mesele erau ocupate cu exceptia uneia. Profesorul de biologie, domnul Banner se afla deja in clasa si dupa introducerile de rigoare mi-a indicat o masa la care sa ma asez. Era masa libera pe care o vazusem cand intrasem. Se pare ca aveam sa lucrez singura. Nu era o problema, biologia era una dintre materiile mele preferate si stiam ca aveam sa ma descurc si singura. Simteam destule perechi de curiosi indreptate asupra mea in timp de ma indreptam spre masa libera si speram sa nu mai fiu intrerupta de curiosi ca tipul de mai devreme. In lipsa de ocupatie am inceput sa frunzaresc cartea de biologie, cand am auzit o voce masculine furioasa spunandu-mi ca m-am asezat la masa lui. Mi-am ridicat privirea spre strainul care pretindea ca i-am ocupat locul, in timp ce simteam ca obrajii mi se inrosisera din cauza stanjenelii si a unui slab sentiment de furie. Cum adica masa lui? O adusese cumva de acasa? Dar mi-am dat seama ca nu avea rost sa imi fac dusmani din prima zi, mai ales ca era posibil sa fim colegi de banca si incercand sa nu ma balbai prea tare i-am spus, in timp ce privirea mea era inca lipita de banca, cum ma numesc si ca profesorul a fost cel care a decis sa stau la masa respectiva. Cateva momente au trecut si nu am primit nici un raspuns asa ca am indraznit sa ma uit la strainul care ma deranjase cu remarca lui. Abia atunci mi-am dat seama de ce se purta asa. Tipul acesta era cel mai frumos baiat pe care l-am vazut in viata mea. Inalt, cu fruntea inalta, par de un castaniu roscat care parea sa nu fi vazut peria sau pieptenul de luni de zile si care ii dadea acea imagine de sex hair de care tot auzisem prin revistele maica-mii, fata masculina si ochii de un verde inchis parea coborat de pe podiumul de moda. Iar hainele pe care le purta costau probabil salariul pe cateva luni al tatalui meu. Astfel de baieti erau si la vechiul meu liceu si aveau o atitudine de cosmat. Ei erau cei mai tari, aveau ce era mai bun de la note la fete si nimeni nu putea sa le zica nu. Daca si acest baiat, Edward, dupa cum mi-a spus ca se numeste cand a cerut stapanire pe banca era la fel avea sa auda tot ce nu fusesem in stare sa le spun caraghiosilor din vechiul meu liceu. Fitosi mai trebuiau sa fie in Forks. Sa ii vad ce vor face cand vor ajunge la facultate, probabil se vor da cu capul de pereti din cauza propriei prostii. Gandurile mi-au fost intrerupte de vocea noului meu coleg, care, surpriza, mi-a spus ca nu il deranjeaza ca suntem colegi. Ca sa vezi! Sper macar sa fie ceva in capul lui si nu sa puna intrebari stupide tot timpul.Hmm…Si daca stau sa ma gandesc vocea lui chiar este placuta.
Eram surprinsa ca pana acum nu mi-a facut nimeni complimente cu privire la ochelari. Stiam ca par o tocilara, dar comfortul e mai important. Se pare insa ca “rugaciunile” mi-au fost ascultate pentru ca dintr-o data am auzit:
- Wow ce ochelari sexy avem! Asta e ultima moda de unde vii tu? Si ce piele alba! Parca in Phoenix sau cum se numeste orasul de unde vii este soare? Sau te-au legat ai tai in casa ca sa nu cumva sa il alungi cu uratenia ta? Si stai si langa Eddie? Saracutul de tine! Cu asemenea pocitanie!! Ce o fi fost in mintea domnului Banner?
Wow! Uite, despre asta vorbeam. Cea care a spus aceste cuvinte, ca era vorba despre o fata era ceea ce se numea in Phoenix “guma de mestecat” pentru ca era intinsa pe orice suprafata plata, verticala, orizontala, sub, peste, in lateral, cum voiai tu. Era vorba de flexibilitate, daca isi da seama cineva la ce fac referire. Blonda, cu un bronz facut indoielnic si dezbracat- imbracata tipa care mi se adresase cu acee cuvinte frumoase cu siguranta nu avea multi neuroni dar avea ceva popularitate, care probabil crestea proportional cu unghiul de deschidere al propriilor picioare. Ceea ce era rusinos e ca a spus aceste lucruri in fata lui Edward, desi nu inteleg ce ma interesa pe mine ce crede despre mine o persoana pe care am cunoscut-o de numai 5 minute. Probabil se va alatura si el glumei facute de ea. Se pare totusi ca astazi e ziua surprizelor pentru ca ceea ce l-am auzit pe Edward spunand a fost exact opusul gandurilor mele initiale. Edward mi-a luat apararea in fata fetei pe care aveam sa aflu acum ca se numeste Jessica. Simteam ca imi arde fata si m-am facut mica in scaun sperand ca acest incident sa treaca neobservat. Mi-am ridicat ochii spre Edward si i-am multumit pentru ca mi-a luat apararea in fata ei. Desi poate ca daca nu intervenea el discutia cu Jessica ar fi fost purtata intre mine si ea si nu stiu cat de placuta ar fi fost. Raspunsul lui Edward m-a surprins pentru ca mi-a dat de inteles ca nici el nu era fan al corvetelor.
- Pentru nimic. Deja ma calcau pe nervi.
Ziua a trecut usor dupa incidentul de la biologie si nimeni nu si-a mai permis sa incerce sa ma jigneasca. Probabil ca Edward Masen era cineva important in liceu si de ce nu ar fi fost? Era frumos, din ceea ce am observat la ora de biologie, inteligent si provenea dintr-o familie cu bani. Acasa, tata a incercat sa ma intrebe despre prima zi de scoala dar nu am vrut sa intru in prea multe detalii. Majoritatea oamenilor din oras ii erau prieteni si probabil ii cunostea pe parintii Jessicai si nu voiam sa ii fac probleme, desi tipa era insuportabila.
Zilele care au urmat au fost linistite, am facut cunostinta cu unii elevi din clasele la care trebuia sa iau parte si, ciudat, m-am intalnit de multe ori in afara orelor pe care le aveam impreuna, cu Edward. Erau discutii placute, se vedea ca este un baiat citit, inteligent si stapan pe sine, nu ca majoritatea baietilor de aici.Mai aflasem din barfele care circulau prin liceu ca era orfan, parintii sai decedand de curand intr-un accident si ca statea cu matusa lui care era casatorita cu unul dintre cei mai buni medici din Forks.Dar nu am indraznit pana acum sa il intreb despre parintii sai. Cred ca ii era destul de greu sa treaca peste aceasta trauma si nu vedeam nici un motiv sa ma las manata de curiozitate si sa il indepartez de mine.Era, insa, ciudat felul in care ma privea tot timpul. Chiar si atunci cand ma retrageam in cate un colt al cladirii in pauze pentru a imi mai stapani setea de lectura vedeam cum se uita curios la mine.
Imi placea sa citesc si faceam acest lucru oricand aveam un pic de timp liber. Era minunat sa te plimbi printre gandurile clasicilor, sa intelegi problemele cu care se confrunta epoca in care au trait, sa te imaginezi in locul eroinelor… Edward se uita, de multe ori la copertile cartilor pe care le purtam cu mine si zambea malitios facandu-ma sa rosesc. Uff!! De ce trebuia sa ma tradeze corpul chiar in halul asta!
Astazi ziua a fost destul de racoroasa asa ca am optat din nou pentru haine din mica mea rezerva “de iarna”, pe care nu mai apucasem sa o intregesc cumva din 2 motive: lene si timp. Chiar nu ma simteam in stare sa colind prin magazine ca sa imi gasesc haine groase. In una din pauze m-am hotarat sa merg sa stau in masina sa citesc. Traversam curtea scolii cand am auzit vocea catifelata a lui Edward strigandu-mi numele. M-am intors sa il vad ca se indrepta spre mine insotit de o fata cam de varsta mea, mai scunda decat mine, cu parul negru tuns scurt si cu un zambet ce ii parea lipit de fata. Dupa obisnuitul salut din partea lui Edward care ma facu sa rosesc…din nou… insotitoarea lui incepu sa vorbeasca
- Buna Bella, eu sunt Alice, verisoara lui Edward. Voiam foarte mult sa te cunosc. Am o presimtire ca vom fi foarte bune prietene.
Am ingaimat la randul meu un “buna” si am incercat sa ii raspund lui Alice la intrebarile ei despre Forks in timp ce incercam sat rag cu ochiul la Edward care parea foarte amuzat de ceva. Sper ca nu pusesem mancarea de la pranz pe mine. Dar, cum norocul meu este unul de scurta durata, Alice a inceput sa vorbeasca despre subiectul meu “preferat” : hainele. Am incercat sa ii explic ca pentru mine hainele sunt o sursa de comfort dar se pare ca pitica ii dadea mai departe cu niste nume ce mi se pareau vag cunoscute si care ii faceau ei bine la picioare. Din descriile oferite de Alice parca ma si vedeam purtata prin te miri ce mall cu zeci de pungi si pungulite in brate in timp ce nebuna asta mica alerga de la vitrina la vitrina, cheltuind si cheltuind iar pungile erau tot mai multe si mai multe…Of Doamne, trebuie sa o opresc!!!!
- Alice, nu stiu cine sunt toti acesti oameni de care vorbesti tu, dar nu vreau sa ma schimb.
Privirea de pe fata lui Alice era una de soc, dar si-a revenit repede numai ca sa ma socheze pe mine:
- Bine, bine…nu mai zic nimic pentru ca vreau sa fim prietene. Iarta-ma pentru iesirea mea, ai dreptate, e alegerea ta. Imi place ca ti-ai spus parerea. Ar trebui sa stai cu noi azi la pranz. Nu e asa Edward?
Alice…ce vrei sa faci? Abia te-am cunoscut si, in ciuda ideilor tale, chiar imi esti draga dar…nu acolo, nu pot sa stau cu voi, sa deranjez…oare ce va crede Edward?
Dar se pare ca Edward era de acord cu propunerea lui Alice. Pai ce sa faca saracul? Nu vezi ca e nebuna? Normal ca a acceptat! Off… sper sa nu se supere. Desi eu nu ma supar ca tot timpul pare ca se uita la mine. Atitudinea lui nu era a unui om deranjat, parea chiar ca se bucura ca vom merge la masa cu totii. Dar pana la masa de pranz mai avem ora de literatura unde eram colega cu Alice. Si desigur, Alice fiind Alice a facut tot ce i-a stat in putinta sa fim colege de banca, si anume sa o faca pe Lauren sa accepte ca si coleg pe viitorul fost coleg de banca al lui Alice sub dulcea amenintare cu postarea in Gazeta Liceului a unui articol elocvent cu privire la hainele iesite din trend de trei sezoane pe care le purtau ea si Jessica. Se pare ca nu e bine sa te pui cu Alice, mai ales cand aceasta are dreptate.Cu Alice alaturi ora de literarura a trecut repede. Profesoara nu era prea atenta la ora asa ca i-am raspuns la toate intrebarile ei despre Phoenix, mama, viata mea de acolo si am facut schimb de numere de telefon. Era foarte curioasa dar ma simteam in largul meu cu ea.
In pauza de pranz am facut cunostinta cu Emmett, fratele lui Alice si verisorul lui Edward. Baiatul era imens, plin de muschi si cu un apetit pe masura. Parea un pic fioros, dar puteai sa iti dai seama din felul in care vorbea cu sora lui sau cu Edward ca era doar un copil mare. M-am bucurat ca m-au acceptat, desi la un moment da Emmett a inceput o gluma pe seama ochelarilor mei. Nu a mai terminat-o pentru ca am simtit o serie de picioare facandu-si loc pe sub masa. Probabil Edward si Alice ii dadeau cateva ghionturi. Oricum, se pare ca trebuia la un moment dat sa lamuresc si problema acestora cu noii mei prieteni, dar nu aveam chef de explicatii.
Spre sfarsitul mesei Alice a venit cu ideea de a merge la o petrecere organizata de unul dintre colegii nostri de liceu. Am refuzat din prima. Nu era stilul meu, plus ca Alice mentionase un grup de patru personae iar daca am fi socotit si pe amicul lui Edward pe care voiau sa il invite am fi fost deja cinci. Nu voiam sa deranjez asa ca am refuzat cat am putut de bine.
Restul cursurilor din ziua respectiva au mers usor. Cunosteam deja unele dintre materii si profesorii m-au lasat un pic mai usor. Trebuia, insa sa mai repet unele informatii sa fiu sigura ca voi lua note mari la examenele ce aveau sa vina mai ales ca intrarea la facultate era la doar 2 ani distanta si aveam nevoie de medii mari.
Ca de obicei, dupa-amiezele mi le petreceam citind, facandu-mi temele si gatind cina pentru Charlie, iar seama mai ramaneam cu tata la taclale sau uitandu-ne la televizor. Ma simteam uneori ciudat cand ma gandeam ca tata nu si-a refacut viata dupa divortul de mama si a fost nevoit sa isi petreaca serile in singuratate
- Ma bucur ca te afli aici Bells, rasuna vocea tatalui meu, smaulgandu-ma din reverie.
- Eu eu ma bucur, tati si promit ca nu am sa plec.
- Multumesc puiule, imi spuse rosind usor.
Tatal meu nu este un om sentimental dar in cateva cuvinte reuseste sa spuna tot ce are pe suflet. Semanam foarte mult in aceasta privinta, la fel de mult ca si in cea a rositului.
Ma indreptam spre camera mea pentru un binemeritat somn cand telefonul meu mobil a inceput sa sune. Alice!
- Alo Alice! Buna!
- Bella! Ce faci?
- Ma duceam la culcare. Tu?
- Asa devreme? Nu este decat 10.30!!!
- Avem scoala maine.Off Alice, se pare ca pitica ori a uitat, ori isi injecteaza cafea in vene. Si dupa energia pe care o are…
- Bine Bunico, cum spui matale, ma tachina ea. Uite de ce te-am sunat. Vreau sa te rog, sa te rog asa frumos sa vii cu noi la petrecerea lui Tyler.
- Alice, nu pot, nu cunosc pe nimeni si nu imi plac petrecerile.
- Cum nu cunosti pe nimeni? Eu, Edward ce suntem? Hai Bella, te rog! Si amicul lui Edward a acceptat, asa vom fi noi patru si sigur ne vom distra.
- Noi patru? Si cu Emmett ce faceti? Nu vine?
- Emmett vine, dar stii ca el fiind cu un an mai mare ca noi nu sta cu picii sau cum ne mai spune el si sta cu caraghiosii aia din echipa de fotbal sau ce mai joaca el.Hai Bella, te rog!!! Sigur Edward se va bucura sa fii alaturi de el.
Sigur ca da. Ca si cum lui Edward ii va pasa de mine. Cu siguranta va gasi o fata frumoasa la petrecere si isi va lua zborul.
- Errr…Bella mai esti acolo?
- Da Alice…
- Hai Bella…te rooogggggg…pentru mineeee…pleaseeeeeeeeeee!!! Daca nu iti place promit ca plecam. Pleaseeeeeeeeeeeee!!!
Cum sa rezist la rugamintile ei? Probabil ca va insista asa pana voi accepta. Asa ca fie ce o fi!
- Bine Alice. Vin!
- Yupeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee!!!! Urechile mele…
- Vai Bella! Promit ca nu o sa regreti! Avem atatea de facut! Vai!!
Ce sa facem?
- Bella, spuse Alice pe un ton ce parea serios, maine avem multe de facut asa ca e bine ca te duci la culcare devreme ca sa ai energie.
Ce sa am?
- Energie?! Alice pentru ce am nevoie de energie?
- Pentru ca maine, draga mea Bella, dupa scoala mergem in Port Angeles ca sa ne cumparam tinutele pentru petrecere. Ok? Noapte buna, Bella! Vise placute!
- Aliceeee!!!!!
Oh Doamne, in ce m-am bagat???!!!
- Hei Bella, ai ajuns demult? Imi cer scuze pentru intarziere dar am fost retinut la sectie.
Retinut la sectie? Wow! Se pare ca mai sunt delincventi pe acolo.
- Nu-i nimic Ch…tata. Abia am ajuns. Imi pare bine sa te vad.
- Si mie pustoaico. Ai mai crescut de cand te-am vazut ultima oara. Dar vad ca nu ai renuntat la…err…
- Ochelari? Nu ii port mereu dar sunt mai comfortabili decat lentilele.
- Cum stii tu ca iti este mai bine. Esti gata sa mergem? Acesta este tot bagajul? Ma intreba uitandu-se la cele doua valize care zaceau aruncate la picioarele mele.
- Da, oricum nu era prea mult de impachetat. Hainele de vara nu prea aveau ce cauta in Forks. Se pare ca cineva trebuia sa mearga la cumparaturi pentru haine de iarna. Pacat ca trebuia sa fiu eu.
Am lasat in urma Port Angeles indreptandu-ne spre noua mea casa. Nu stiam ce a mai ramas din vechea casa, dar nu cred ca Charlie s-a decis intre timp sa schimbe ceva la aspectul locuintei care parea nemiscata in timp. Era sambata ceea ce insemna ca locuitorii din Forks se aflau in afara orelor de scoala, servici si cu totii puteau sa vada cum fiica ratacita a serifului se intoarce acasa. Exact de asta aveam nevoie. De atentie.De parca nu era suficient ca de fiecare data cand ieseam cu mama in oras erau pe urma noastra cel putin doi paparazzi care abia asteptau sa capteze un moment mai…interesant. Deh…bucuriile de a fi casatorita cu un proprietar al unui club de baschet. Dar erau tineri si pareau ca se iubesc iar mama merita sa fie fericita chiar daca ani de zile am sperat ca ea si tata vor fi din nou impreuna. Vise de copil. Stiam acum ca visele nu se implinesc intotdeauna, la fel cum stiam ca Mos Craciun nu exista.
Prima seara in Forks a fost cat se poate de linistita, cu exceptia lui Charlie care se purta cu mine ca si cum as fi fost facuta din sticla.
- Bella sigur nu ai nevoie de nimic? E destul de comfortabil patul? E in regula culoarea pentru asternuturi? Bella…
- Da tata, i-am spus intrerupandu-i sirul de intrebari. Este totul foarte frumos. Iti multumesc ca iti faci griji pentru confortul meu dar nu am nevoie de nimic. Cred ca o sa incep sa pregatesc cina. Vrei ceva anume?
- Err..nuu…l-am auzit mormaind in timp ce puteam vedea ca fata i se inrosise ca unui rac.Offf…acum intelegeam de unde mostenisem problema asta. Nu puteam sa mint nici sa imi salvez viata din cauza obrajilor care parca imi luau mereu foc.
- Bine atunci. Sa vedem ce ai prin frigider si ne decidem apoi. Ce zici?
- Cum vrei tu Bells.
Numai ca nu prea era cum voiam eu. Tata si alimentele probabil ca aveau vreun soi de intelegere: eu nu va cumpar, voi nu imi trebuiti pentru ca in afara de cateva fructe si legume aruncate aiurea prin frigider nu puteai gasi altceva. Ohhh...mint…ba puteai gasi ceva: o rezerva gigantica de peste. Probabil ca s-a anuntat vreo migratie a pestilor prin alte rauri, eu de unde sa stiu? Asa ca, pentru a fi in ton cu continutul frigiderului i-am gatit tatalui meu in prima seara in Forks peste cu legume, mancare pentru care tatal meu mi-a multumit de mai multe ori in seara respectiva. Stiam ca Charlie si gatitul nu sunt buni prieteni si imi propusesem ca atata timp cat voi ramane alaturi de tatal meu sa am grija ca macar sa manance sanatos.
Week-endul a trecut repede, prea repede chiar, iar luni dimineata stateam in fata oglinzii din baie ingrozita de ideea de a incepe o noua zi de scoala, intr-un liceu nou, alaturi de fete necunoscute. Imi aruncasem pe mine o pereche de blugi negri, o bluza si o camasa pe care le aveam de cand mai veneam in vacante in Forks pentru ca restul hainelor mele nu prea aveau cum sa ma protejeze de vremea rece de afara si desigur, ochelarii mei credinciosi. Nu plecam nicaieri fara ei. Ma simteam destul de comfortabil sa ii simt incadrandu-mi fata si nu imi oboseau ochii cand citeam.Putin imi pasa ca semanam cu un aragaz cu patru ochiuri cum obisnuiau sa imi spuna binevoitorii de la vechiul liceu. Cand am coborat in living mi-am dat seama ca tata plecase deja de ceva timp si ar fi fost bines a gasesc ceva de mancare si sa pornesc spre scoala. Mai ales ca aveam si cu ce sa ajung. Cu o zi inainte tata imi aratase cadoul meu de bun venit: o camioneta rosie la mana a doua ce e drept, dar de care ma indragostisem la prima vedere. Era mandria mea, copilul meu si i-am multumit tatalui meu de mai multe ori in ziua respectiva. Abia asteptam sa vad ce poate.
Drumul spre liceu a fost unul usor, stiam unde se afla cladirea plus ca era destul de aproape. Ceea ce nu stiam era, insa, cum ma vor percepe ceilalti. Stiam cat de curiosi sunt oamenii de aici si mai stiam si ca Charlie nu isi putea tine gura niciodata cand venea vorba de mine. Cu siguranta ca si animalele din tufisurile ce inconjurau drumul aflasera ca a venit fiica sefului politiei in oras. Of Doamne! Am ajuns cu bine la scoala si am incercat sa imi gasesc un loc liber in parcare, parcand in cele din urma langa un Jeep care parea nou. Se pare ca mai sunt si oameni bogati in Forks.Cine ar fi crezut?!
M-am indreptat spre usa principala a cladirii constienta fiind ca atrasesem oarecum atentia iar elevii de aici se holbau la mine. Asta e Bella, mergi inainte, cauta Secretariatul, ia orarul, cauta prima clasa , o banca unde sa stai si totul o sa fie bine. Numai ca usor de zis, greu de facut!
Prima persoana care m-a abordat a fost un baiat, Micky sau Mike, nu am retinut bine.
- Bb...buna Isabela. Cum ti se pare Forks pana acum? Sunt Mike.
- Buna…Mike…Imi pare bine de cunostinta… Cum sa mi se para? La fel ca si ultimele dati cand am venit aici. Umed si rece.
- Ahh…da. Asa e mereu. Mai sunt si zile bune sa stii.
Da. Vezi sa nu fie.
- Mmm..Mitch…
- Mike..
- Ok…Mike…Ma bucur ca am vorbit…Ne mai vedem pe aici…Trebuie sa caut Secretariatul pentru orar si restul documentelor care mai trebuie semnate si sa ajung la ore.
- Ai nevoie de ajutor? Ma intreba Mike cu ochi rugatori.
- Nu multumesc. Ma descurc. Jeeezz… dupa fata pe care o avea parca avea el nevoie de ajutor.
A fost usor sa gasesc Secretariatul, iar doamna de acolo, la mentionarea numelui meu, a devenit foarte draguta cu mine si mi-a dat toate indicatiile de care aveam nevoie. Prima ora pe care o aveam era Biologie. Am gasit fara probleme clasa unde avea sa se tina cursul si am vazut ca toate mesele erau ocupate cu exceptia uneia. Profesorul de biologie, domnul Banner se afla deja in clasa si dupa introducerile de rigoare mi-a indicat o masa la care sa ma asez. Era masa libera pe care o vazusem cand intrasem. Se pare ca aveam sa lucrez singura. Nu era o problema, biologia era una dintre materiile mele preferate si stiam ca aveam sa ma descurc si singura. Simteam destule perechi de curiosi indreptate asupra mea in timp de ma indreptam spre masa libera si speram sa nu mai fiu intrerupta de curiosi ca tipul de mai devreme. In lipsa de ocupatie am inceput sa frunzaresc cartea de biologie, cand am auzit o voce masculine furioasa spunandu-mi ca m-am asezat la masa lui. Mi-am ridicat privirea spre strainul care pretindea ca i-am ocupat locul, in timp ce simteam ca obrajii mi se inrosisera din cauza stanjenelii si a unui slab sentiment de furie. Cum adica masa lui? O adusese cumva de acasa? Dar mi-am dat seama ca nu avea rost sa imi fac dusmani din prima zi, mai ales ca era posibil sa fim colegi de banca si incercand sa nu ma balbai prea tare i-am spus, in timp ce privirea mea era inca lipita de banca, cum ma numesc si ca profesorul a fost cel care a decis sa stau la masa respectiva. Cateva momente au trecut si nu am primit nici un raspuns asa ca am indraznit sa ma uit la strainul care ma deranjase cu remarca lui. Abia atunci mi-am dat seama de ce se purta asa. Tipul acesta era cel mai frumos baiat pe care l-am vazut in viata mea. Inalt, cu fruntea inalta, par de un castaniu roscat care parea sa nu fi vazut peria sau pieptenul de luni de zile si care ii dadea acea imagine de sex hair de care tot auzisem prin revistele maica-mii, fata masculina si ochii de un verde inchis parea coborat de pe podiumul de moda. Iar hainele pe care le purta costau probabil salariul pe cateva luni al tatalui meu. Astfel de baieti erau si la vechiul meu liceu si aveau o atitudine de cosmat. Ei erau cei mai tari, aveau ce era mai bun de la note la fete si nimeni nu putea sa le zica nu. Daca si acest baiat, Edward, dupa cum mi-a spus ca se numeste cand a cerut stapanire pe banca era la fel avea sa auda tot ce nu fusesem in stare sa le spun caraghiosilor din vechiul meu liceu. Fitosi mai trebuiau sa fie in Forks. Sa ii vad ce vor face cand vor ajunge la facultate, probabil se vor da cu capul de pereti din cauza propriei prostii. Gandurile mi-au fost intrerupte de vocea noului meu coleg, care, surpriza, mi-a spus ca nu il deranjeaza ca suntem colegi. Ca sa vezi! Sper macar sa fie ceva in capul lui si nu sa puna intrebari stupide tot timpul.Hmm…Si daca stau sa ma gandesc vocea lui chiar este placuta.
Eram surprinsa ca pana acum nu mi-a facut nimeni complimente cu privire la ochelari. Stiam ca par o tocilara, dar comfortul e mai important. Se pare insa ca “rugaciunile” mi-au fost ascultate pentru ca dintr-o data am auzit:
- Wow ce ochelari sexy avem! Asta e ultima moda de unde vii tu? Si ce piele alba! Parca in Phoenix sau cum se numeste orasul de unde vii este soare? Sau te-au legat ai tai in casa ca sa nu cumva sa il alungi cu uratenia ta? Si stai si langa Eddie? Saracutul de tine! Cu asemenea pocitanie!! Ce o fi fost in mintea domnului Banner?
Wow! Uite, despre asta vorbeam. Cea care a spus aceste cuvinte, ca era vorba despre o fata era ceea ce se numea in Phoenix “guma de mestecat” pentru ca era intinsa pe orice suprafata plata, verticala, orizontala, sub, peste, in lateral, cum voiai tu. Era vorba de flexibilitate, daca isi da seama cineva la ce fac referire. Blonda, cu un bronz facut indoielnic si dezbracat- imbracata tipa care mi se adresase cu acee cuvinte frumoase cu siguranta nu avea multi neuroni dar avea ceva popularitate, care probabil crestea proportional cu unghiul de deschidere al propriilor picioare. Ceea ce era rusinos e ca a spus aceste lucruri in fata lui Edward, desi nu inteleg ce ma interesa pe mine ce crede despre mine o persoana pe care am cunoscut-o de numai 5 minute. Probabil se va alatura si el glumei facute de ea. Se pare totusi ca astazi e ziua surprizelor pentru ca ceea ce l-am auzit pe Edward spunand a fost exact opusul gandurilor mele initiale. Edward mi-a luat apararea in fata fetei pe care aveam sa aflu acum ca se numeste Jessica. Simteam ca imi arde fata si m-am facut mica in scaun sperand ca acest incident sa treaca neobservat. Mi-am ridicat ochii spre Edward si i-am multumit pentru ca mi-a luat apararea in fata ei. Desi poate ca daca nu intervenea el discutia cu Jessica ar fi fost purtata intre mine si ea si nu stiu cat de placuta ar fi fost. Raspunsul lui Edward m-a surprins pentru ca mi-a dat de inteles ca nici el nu era fan al corvetelor.
- Pentru nimic. Deja ma calcau pe nervi.
Ziua a trecut usor dupa incidentul de la biologie si nimeni nu si-a mai permis sa incerce sa ma jigneasca. Probabil ca Edward Masen era cineva important in liceu si de ce nu ar fi fost? Era frumos, din ceea ce am observat la ora de biologie, inteligent si provenea dintr-o familie cu bani. Acasa, tata a incercat sa ma intrebe despre prima zi de scoala dar nu am vrut sa intru in prea multe detalii. Majoritatea oamenilor din oras ii erau prieteni si probabil ii cunostea pe parintii Jessicai si nu voiam sa ii fac probleme, desi tipa era insuportabila.
Zilele care au urmat au fost linistite, am facut cunostinta cu unii elevi din clasele la care trebuia sa iau parte si, ciudat, m-am intalnit de multe ori in afara orelor pe care le aveam impreuna, cu Edward. Erau discutii placute, se vedea ca este un baiat citit, inteligent si stapan pe sine, nu ca majoritatea baietilor de aici.Mai aflasem din barfele care circulau prin liceu ca era orfan, parintii sai decedand de curand intr-un accident si ca statea cu matusa lui care era casatorita cu unul dintre cei mai buni medici din Forks.Dar nu am indraznit pana acum sa il intreb despre parintii sai. Cred ca ii era destul de greu sa treaca peste aceasta trauma si nu vedeam nici un motiv sa ma las manata de curiozitate si sa il indepartez de mine.Era, insa, ciudat felul in care ma privea tot timpul. Chiar si atunci cand ma retrageam in cate un colt al cladirii in pauze pentru a imi mai stapani setea de lectura vedeam cum se uita curios la mine.
Imi placea sa citesc si faceam acest lucru oricand aveam un pic de timp liber. Era minunat sa te plimbi printre gandurile clasicilor, sa intelegi problemele cu care se confrunta epoca in care au trait, sa te imaginezi in locul eroinelor… Edward se uita, de multe ori la copertile cartilor pe care le purtam cu mine si zambea malitios facandu-ma sa rosesc. Uff!! De ce trebuia sa ma tradeze corpul chiar in halul asta!
Astazi ziua a fost destul de racoroasa asa ca am optat din nou pentru haine din mica mea rezerva “de iarna”, pe care nu mai apucasem sa o intregesc cumva din 2 motive: lene si timp. Chiar nu ma simteam in stare sa colind prin magazine ca sa imi gasesc haine groase. In una din pauze m-am hotarat sa merg sa stau in masina sa citesc. Traversam curtea scolii cand am auzit vocea catifelata a lui Edward strigandu-mi numele. M-am intors sa il vad ca se indrepta spre mine insotit de o fata cam de varsta mea, mai scunda decat mine, cu parul negru tuns scurt si cu un zambet ce ii parea lipit de fata. Dupa obisnuitul salut din partea lui Edward care ma facu sa rosesc…din nou… insotitoarea lui incepu sa vorbeasca
- Buna Bella, eu sunt Alice, verisoara lui Edward. Voiam foarte mult sa te cunosc. Am o presimtire ca vom fi foarte bune prietene.
Am ingaimat la randul meu un “buna” si am incercat sa ii raspund lui Alice la intrebarile ei despre Forks in timp ce incercam sat rag cu ochiul la Edward care parea foarte amuzat de ceva. Sper ca nu pusesem mancarea de la pranz pe mine. Dar, cum norocul meu este unul de scurta durata, Alice a inceput sa vorbeasca despre subiectul meu “preferat” : hainele. Am incercat sa ii explic ca pentru mine hainele sunt o sursa de comfort dar se pare ca pitica ii dadea mai departe cu niste nume ce mi se pareau vag cunoscute si care ii faceau ei bine la picioare. Din descriile oferite de Alice parca ma si vedeam purtata prin te miri ce mall cu zeci de pungi si pungulite in brate in timp ce nebuna asta mica alerga de la vitrina la vitrina, cheltuind si cheltuind iar pungile erau tot mai multe si mai multe…Of Doamne, trebuie sa o opresc!!!!
- Alice, nu stiu cine sunt toti acesti oameni de care vorbesti tu, dar nu vreau sa ma schimb.
Privirea de pe fata lui Alice era una de soc, dar si-a revenit repede numai ca sa ma socheze pe mine:
- Bine, bine…nu mai zic nimic pentru ca vreau sa fim prietene. Iarta-ma pentru iesirea mea, ai dreptate, e alegerea ta. Imi place ca ti-ai spus parerea. Ar trebui sa stai cu noi azi la pranz. Nu e asa Edward?
Alice…ce vrei sa faci? Abia te-am cunoscut si, in ciuda ideilor tale, chiar imi esti draga dar…nu acolo, nu pot sa stau cu voi, sa deranjez…oare ce va crede Edward?
Dar se pare ca Edward era de acord cu propunerea lui Alice. Pai ce sa faca saracul? Nu vezi ca e nebuna? Normal ca a acceptat! Off… sper sa nu se supere. Desi eu nu ma supar ca tot timpul pare ca se uita la mine. Atitudinea lui nu era a unui om deranjat, parea chiar ca se bucura ca vom merge la masa cu totii. Dar pana la masa de pranz mai avem ora de literatura unde eram colega cu Alice. Si desigur, Alice fiind Alice a facut tot ce i-a stat in putinta sa fim colege de banca, si anume sa o faca pe Lauren sa accepte ca si coleg pe viitorul fost coleg de banca al lui Alice sub dulcea amenintare cu postarea in Gazeta Liceului a unui articol elocvent cu privire la hainele iesite din trend de trei sezoane pe care le purtau ea si Jessica. Se pare ca nu e bine sa te pui cu Alice, mai ales cand aceasta are dreptate.Cu Alice alaturi ora de literarura a trecut repede. Profesoara nu era prea atenta la ora asa ca i-am raspuns la toate intrebarile ei despre Phoenix, mama, viata mea de acolo si am facut schimb de numere de telefon. Era foarte curioasa dar ma simteam in largul meu cu ea.
In pauza de pranz am facut cunostinta cu Emmett, fratele lui Alice si verisorul lui Edward. Baiatul era imens, plin de muschi si cu un apetit pe masura. Parea un pic fioros, dar puteai sa iti dai seama din felul in care vorbea cu sora lui sau cu Edward ca era doar un copil mare. M-am bucurat ca m-au acceptat, desi la un moment da Emmett a inceput o gluma pe seama ochelarilor mei. Nu a mai terminat-o pentru ca am simtit o serie de picioare facandu-si loc pe sub masa. Probabil Edward si Alice ii dadeau cateva ghionturi. Oricum, se pare ca trebuia la un moment dat sa lamuresc si problema acestora cu noii mei prieteni, dar nu aveam chef de explicatii.
Spre sfarsitul mesei Alice a venit cu ideea de a merge la o petrecere organizata de unul dintre colegii nostri de liceu. Am refuzat din prima. Nu era stilul meu, plus ca Alice mentionase un grup de patru personae iar daca am fi socotit si pe amicul lui Edward pe care voiau sa il invite am fi fost deja cinci. Nu voiam sa deranjez asa ca am refuzat cat am putut de bine.
Restul cursurilor din ziua respectiva au mers usor. Cunosteam deja unele dintre materii si profesorii m-au lasat un pic mai usor. Trebuia, insa sa mai repet unele informatii sa fiu sigura ca voi lua note mari la examenele ce aveau sa vina mai ales ca intrarea la facultate era la doar 2 ani distanta si aveam nevoie de medii mari.
Ca de obicei, dupa-amiezele mi le petreceam citind, facandu-mi temele si gatind cina pentru Charlie, iar seama mai ramaneam cu tata la taclale sau uitandu-ne la televizor. Ma simteam uneori ciudat cand ma gandeam ca tata nu si-a refacut viata dupa divortul de mama si a fost nevoit sa isi petreaca serile in singuratate
- Ma bucur ca te afli aici Bells, rasuna vocea tatalui meu, smaulgandu-ma din reverie.
- Eu eu ma bucur, tati si promit ca nu am sa plec.
- Multumesc puiule, imi spuse rosind usor.
Tatal meu nu este un om sentimental dar in cateva cuvinte reuseste sa spuna tot ce are pe suflet. Semanam foarte mult in aceasta privinta, la fel de mult ca si in cea a rositului.
Ma indreptam spre camera mea pentru un binemeritat somn cand telefonul meu mobil a inceput sa sune. Alice!
- Alo Alice! Buna!
- Bella! Ce faci?
- Ma duceam la culcare. Tu?
- Asa devreme? Nu este decat 10.30!!!
- Avem scoala maine.Off Alice, se pare ca pitica ori a uitat, ori isi injecteaza cafea in vene. Si dupa energia pe care o are…
- Bine Bunico, cum spui matale, ma tachina ea. Uite de ce te-am sunat. Vreau sa te rog, sa te rog asa frumos sa vii cu noi la petrecerea lui Tyler.
- Alice, nu pot, nu cunosc pe nimeni si nu imi plac petrecerile.
- Cum nu cunosti pe nimeni? Eu, Edward ce suntem? Hai Bella, te rog! Si amicul lui Edward a acceptat, asa vom fi noi patru si sigur ne vom distra.
- Noi patru? Si cu Emmett ce faceti? Nu vine?
- Emmett vine, dar stii ca el fiind cu un an mai mare ca noi nu sta cu picii sau cum ne mai spune el si sta cu caraghiosii aia din echipa de fotbal sau ce mai joaca el.Hai Bella, te rog!!! Sigur Edward se va bucura sa fii alaturi de el.
Sigur ca da. Ca si cum lui Edward ii va pasa de mine. Cu siguranta va gasi o fata frumoasa la petrecere si isi va lua zborul.
- Errr…Bella mai esti acolo?
- Da Alice…
- Hai Bella…te rooogggggg…pentru mineeee…pleaseeeeeeeeeee!!! Daca nu iti place promit ca plecam. Pleaseeeeeeeeeeeee!!!
Cum sa rezist la rugamintile ei? Probabil ca va insista asa pana voi accepta. Asa ca fie ce o fi!
- Bine Alice. Vin!
- Yupeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee!!!! Urechile mele…
- Vai Bella! Promit ca nu o sa regreti! Avem atatea de facut! Vai!!
Ce sa facem?
- Bella, spuse Alice pe un ton ce parea serios, maine avem multe de facut asa ca e bine ca te duci la culcare devreme ca sa ai energie.
Ce sa am?
- Energie?! Alice pentru ce am nevoie de energie?
- Pentru ca maine, draga mea Bella, dupa scoala mergem in Port Angeles ca sa ne cumparam tinutele pentru petrecere. Ok? Noapte buna, Bella! Vise placute!
- Aliceeee!!!!!
Oh Doamne, in ce m-am bagat???!!!
duminică, 8 august 2010
Capitolul 3
- POFTIM!!! James, ai innebunit? Cum sa fac asa ceva? Ce crezi ca sunt, vreun monstru?
- Edward…
- James in viata mea nu as rani o femeie in halul acela, chiar daca tatal ei mi-a distrus viata. Parintii mei erau oameni corecti, cu frica lui Dumnezeu, s-ar rascoli in mormant daca ar auzi asa ceva.
- Edward era o sugestie…incerca el sa ma imbuneze, sigur ca nu ai face vreodata asa ceva, era ceva ce am vazut intr-un film zilele trecute.
Film? La ce dracu se mai uita acum? Telenovele?
- Iti multumesc pentru idée, dar prefer sa gasesc alta modalitate de a il demasca pe nefericitul ala decat sa ii ranesc fiica. Plus ca e o fata cuminte, la locul ei, care nu cred ca ar rani pe cineva vreodata, asa ca de ce i-as distruge viata?
- Oricum ii vei distruge viata, Edward. Cand va afla ce a facut tatal ei cum crezi ca se va simti? Fericita?
La asta nu ma gandisem. Intr-un fel, James avea dreptate. Cand Bella va afla de faptele tatalui ei va fi devastata. Dar parintii mei m-au invatat ca adevarul trebuie spus oricat de dureros ar fi el, pentru ca atunci cand viata ta se scufunda intr-un abis de minciuni niciodata nu vrei mai reusi sa iesi la suprafata. Imi pare rau pentru Isabella dar familia e mai presus de orice necunoscuta pe care am vazut-o astazi pentru prima oara si despre care nu stiu decat cum o cheama si ca se imbraca mai rau decat tocilara clasei de la vechiul meu liceu, de care obisnuiam sa facem misto in pauze. Plus ca nu aveam cum sa stiu exact cum e caracterul ei. Putea sa fie o fetita cuminte si timida in vazul lumii si o nenorocita fara scrupule in restul timpului. Desi ma indoiesc de asta.
- Nu stiu cum se va simti si nici nu prea cred ca imi pasa foarte tare in momentul acesta. Stiu doar ca tatal ei trebuie sa infunde puscaria.
- Ok, bro. Si cu asta revin la planul meu ini…
- Nici nu te gandi, am inceput sa strig la el. Nu o sa incerc sa o seduc pe Isabella.
- Bine…bine….am inteles deja asta….jeezzz…lasa-ma sa imi termin ideea…revin la planul meu initial de a te apropia de ea. Deveniti prieteni, incearca sa o cunosti mai bine, poate asa reusesti sa intri in casa sefului politiei…
- Si sa ies cu un glont in frunte…
- Taci si asculta! Intri in casa lui si, cine stie, poti afla informatii pretioase despre individ, cum ar fi ce s-a intamplat in noaptea aceea si poate si dovezile de care iti spuneam ca lipsesc de la dosar. Tata spune mereu ca cei vinovati pastreaza mereu aproape dovezi ale culpei lor, fie pentru ca isi doresc un trofeu, fie din cauza remuscarilor.
Imi doream atat de mult sa fie ultima varianta. Imi doream ca Charlie Swan sa fie urmat de acest sentiment, sa ii intre in sange, sa il macine, sa ii transforme sufletul in pulbere. Si imi mai doream sa aiba aproape ceva care sa il incrimineze.
- Edward mai esti?
- Scuze James, ma furasera gandurile. Ai dreptate. O sa ma gandesc la ideea ta, chiar mi se pare buna, desi imi pare rau ca va trebui sa ma folosesc de Isabella pentru a ajunge la tatal ei.
- Scopul scuza mijloacele amice, scopul scuza mijloacele…Hai ca eu trebuie sa te las. Trebuie sa ies cu o bunaciune in seara asta si cine stie, poate am noroc. Tu nimic, nimic pe acolo?
- Faci misto de mine? Nu m-as atinge de fetele de aici nici daca ar fi ultimele de pe pamant. Sunt machiate strident de zici ca se duc la Felinarul Rosu si nu la scoala, proaste facute gramada, imbracate in petice…Eu am inteles ca orasele mici au fost afectate de criza dar nu credeam ca intr-atat de tare cat sa fure acuarelele de la copiii de gradinita sa le puna pe fata, sa isi puna pe ele batiste si sa isi dea pe piele cu…naiba sa ma ia daca stiu dar cred ca e praf caramida.
- Edward iti admir simtul umorului, spuse James printre hohotele de ras care imi rasunau in ureche, dar nu poti sa insulti bietele fete asa. Asta e moda, fratele meu si noi, ca niste masculi ce suntem trebuie sa profitam.
- James…
- Nu, nu….daca ele se ofera de ce sa nu profitam? Mie mi se par chiar simpatice gagicele alea…ar trebui sa vin sa vad despre ce e vorba.
- Te invit cu mare drag amice, sunt numai ale tale.
- Asa te vreau. Hai ca am fugit. Te sun in zilele urmatoare sa vad ce progrese ai facut cu domnisoara Swan.
- Ok James si distractie placuta!
- Multumesc amice, o sa am!
Discutia cu James m-a pus putin pe ganduri. Isabella Swan era o fata cuminte,care nu deranja pe nimeni. Chiar daca gusturile ei in materie de imbracaminte i-ar fi dat lui Alice
In zilele urmatoare am avut ocazia sa ma apropii din ce in ce mai mult de Bella. Avusesem dreptate. Era foarte timida si ori de cate ori ma privea cu ochii ei caprui, ascunsi de ciudatii ei ochelari, mi se parea ca citesc in ei multa neincredere, ca si cum s-ar fi intrebat de ce naiba vorbesc cu ea? Am descoperit ca ma amuzau teribil micile ei reactii: felul in care isi ascundea fata sub valurile de par castaniu care ii incadrau fata, cum rosea ori de cate ori incercam sa intru in vorba cu ea sau cum se rusina cand profesorul o felicita pentru rezultatele pe care le obtinea la diferitele lucrari. Trebuia sa recunosc ca Isabella Swan era o eleva stralucita sau, daca ar fi sa folosesc cuvintele clovnilor din liceu, cu Emmett membru de onoare, un soarece de biblioteca. Fata aceasta citea aproape tot timpul. Ori de cate ori ne intalneam in laboratorul de biologie, pe hol sau la cantina, ea avea tot timpul cu ea o carte. Ceea ce am inceput sa admir la ea era faptul ca avea gusturi elaborate in materie de lectura:de la romanele lui Austen, tipice oricarei fete de 16 ani la marii scriitori rusi, cunoscuti pentru complexitatea scrierilor lor. Daca nu ar fi fost cine era cred ca as fi facut orice sa fie prietena mea. WoW Edward! Cuvinte mari mai folosesti!
- Hei vere, ce faci aici pierdut in ganduri? Ohhh…scumpa de Alice!Sper ca nu mai vrea din nou la cumparaturi. Mi-au amortit degetele zilele trecute carand diferite pungi si cutiute prin mall-ul din Port Angeles Alice
- Buna pitico! Ai terminat orele?
- As fi vrut eu! Si nu imi spune pitico! Stii bine ca esentele tari se ascund in recipiente mici, zise ea imbufnata, dupa care imi facu cu ochiul. Ah, deci nu era suparata. Mereu o tachinam cu privire la dimensiunile ei, dar partea cu esenta era adevarata…pentru cineva foarte mic de statura Alice
- Si…ce mai zici? Cu dragostea cum o mai duci?
Cu ce?
- Ce dragoste Alice
- Pai vad ca tot frangi inimi prin liceu Eddie-boy. Lauren si Jessica se uita la tine de parca ar vrea sa te manance.
Asa era. Miresele lui Chucky stateau la cativa zeci de metri distanta de noi in parcarea scolii cu plasticul la vedere. Ceea ce era ciudat era faptul ca nu se imbolnaveau. Forks nu era orasul cu cea mai placuta clima din lume. Daca apucai cateva zile de soare pe an te puteai considera norocos. Astazi de exemplu nu puteau fi mai mult de 15 grade afara, iar norii grei care populau cerul nu puteau vesti decat o noua ploaie. Nu ca ar fi fost ceva rar pe aici. Lipsa soarelui era foarte bine suplinita de ploi reci, ceata si uneori, ninsoare.
- Ce sa fac mai Alice
- Asa e, adauga ea pufnind-o rasul. Sa stii ca Emmett e un pic gelos pe tine. I-ai furat multe dintre admiratoare cand te-ai mutat cu noi.
- A, da? Pai sa stea linistit. I le dau inapoi cu dedicatie, numai sa scap de ele. Fetele de aici zici ca nu au altceva de facut decat sa ma agaseze.
- Si Isabella Swan? Ea din ce grup face parte?
Isabella? Ce e cu ea?
- Nimic vere draga, nimic.
Ups! Se pare ca s-a deschis un nou canal de comunicare intre creierul si gura mea, numai ca era un canal fara filtru.
- De ce ma intrebi de Bella?
- Bella huh?
- Asa mi s-a prezentat. Ce e cu ea?
- Pai nush. Spune-mi tu. Va vad ca vorbiti mai mereu si mi se pare un pic ciudat mai ales ca e prima oara cand te vad vorbind cu o fata. Iar ea pare foarte timida.Si apropo, mi-ar placea sa imi faci cunostinta cu ea. Am vazut hainele si ei cred ca eu cu ea vom fi bune prietene.
- Usurel Alice. In primul rand da, e o fata de treaba, diferita de ceea ce gasesti pe aici, este cuminte, timida si cred ca acest ultim aspect este suficient ca sa imi fie teama sa o las in preajma ta.
- Ce vrei sa spui? Tipa Alice indignata. Ca nu as stii sa ma port cu ea? Esti rau…
- Alice
Ultimul lucru de care aveam nevoie era sa o vad pe Bella tarata de Alice prin mall in incercarea verisoarei mele dragi de a-i imbunatati garderoba. Dumnezeu stie cate a trebuit eu sa indur si stiu foarte bine ca am ceva gusturi in materie de imbracaminte.
- Hai, te rog, nu o sa ii fac nimic. Vreau doar sa ma prezinti. Pleaseeeeeeeeeeeee!!!!!!!!!!!!!
- Bine, bine…Am incotro? Am intrebat-o amuzat.
- Normal ca nu ai! Cate verisoare ai?
- Pai nush. Stai sa numar, i-am replicat usor amuzat de copilariile ei. Una…err..doua..
- Inceteaza! Nu esti deloc amuzant, imi spuse ea, lovindu-ma in joaca peste brat.
- Bine! Numai tu piticanie.
- Ufff!!!! Ce enervant esti! Uite-o pe Isabella!Hai sa ma prezinti!!!!
Ne-am indreptat catre antichitatea careia Bella ii spunea masina. Eram surprins ca nu a murit in drum spre scoala pana acum.
- Buna Bella.
- Err…buna Edward. Ca de obicei, obrajii i se inrosisera. Am incercat sa nu zambesc.
- Buna Bella, eu sunt Alice
- Buna Alice
- Si…cum ti se pare Forks pana acum?
- E ok, spuse Bella cu aceeasi voce timida, cu care ma obisnuisem in decursul catorva zile, nu s-a schimbat foarte mult de cand eram mica.
- Asa este, adauga Alice
- Nu stiu ce sa iti spun despre asta. Nu ma intereseaza hainele, atata timp cat am o carte buna si sunt imbracata cu ceva comfortabil.
Pentru prima oara in viata mea am vazut-o pe Alice Alice
- Vai Bella, cum poti sa spui asa ceva? O femeie trebuie sa straluceasca, sa se puna in valoare! De asta Dumnezeu a creat hainele, accesoriile, de-asta s-au nascut Viviane Westwood, Dolce& Gabbana, Versace ohhh!!! Bella si Christian Louboutin si Jimmy Choo, zeii picioruselor mele!!!
Oh Doamne!!! Alice
- Alice
- Bine, bine…nu mai zic nimic pentru ca vreau sa fim prietene. Iarta-ma pentru iesirea mea, ai dreptate, e alegerea ta. Imi place ca ti-ai spus parerea. Ar trebui sa stai cu noi azi la pranz. Nu e asa Edward?
- Desigur Alice.Ma intreb ce o fi in capul verisoarei mele. Diplomatia nu era punctual ei forte, nu cand era vorba de haine.
- Nu vreau sa deranjez…spuse Bella timida.
Am decis sa intervin.
- Nu Bella. Nu ne deranjezi deloc. Hai, te rog.
- Bine, spuse ea rosind din nou.
- Ok, fu de acor si Alice
- Literatura.
- Super. Si eu. Hai sa mergem. Ne vedem la pranz Edward.
- Ok, fetelor.
Acum trebuia sa il gasesc pe Emmett si sa il conving sa se poarte frumos cu Bella. Stiam ca pus pe sotii cum era va face ceva sa o intimideze sin u puteam sa permit asa ceva. Trebuia sa fiu prieten cu Bella si daca aveam sa castig acest drept trebuia ca si cei doi veri ai mei sa se poarte frumos cu ea. Alice era Alice
- Hei, Eddie! Ce faci vere? Hai si ni te alatura!
- Nu multumesc Emmett.Si pentru a mia oara…
- E Edward nu Eddie…blah…blah…blah…stiu. Asa, si cu ce te poate ajuta?
- Astazi nu vom fi numai noi trei la masa, la cantina.
- Nu? Cine mai vine?Nu imi spune ca, in cele din urma ai acceptat avansurile Jessicai?
- Nuuu….jeeezzz ..ce iti mai trece prin minte, eram oripilat de idée, probabil ca nu as mai fi mancat nimic in viata mea daca era sa impart aceeasi masa cu una din ele. E vorba de Bella Swan.
- Bella, Bella 4 Ochi Swan?
- EMMETT!!!
- Scuze, dar nu stiam ca ai gusturi atat de…bizarre in materie de fete.
- Suntem doar prieteni Emm.
- Daca zici tu…totusi…aragaz…incepu Emmett din nou.
- EMMETT!!Nu ma face sa ii spun matusii Esme ca te-ai purtat urat cu ea. Parca unchiul Carlisle zicea ceva de Jeep-ul tau si fereastra garajului din cate imi aduc aminte. Sper ca santajul sa il faca sa isi tina gura.
- Bine, bine, raspunse Emmett un pic palid, nu voi zice nimic.O sa fiu cuminte ca un ingeras.
- Ok, multumesc. Oricum daca nu taceai gasea Alice
- Saraca fata, nu mai zic nimic de ea, deja va trai tortura vietii ei cu sora-mea.
- Mai vedem noi.Hai ca am fugit la ore. Ne vedem la pranz.
- Ok, du-te ca daca mai zici o data cuvantul pranz s-ar putea sa mi se faca foame.
Pranzul nu a fost asa de rau cum am crezut. Bella, ca de obicei, incerca sa raspunda monosilabic la tirul de intrebari la care cred ca o supusese Alice inca de cand ne-am despartit ultima oara, iar Emmett, fiind Emmett, se ghiftuia de prin tavile noastre dupa ce isi terminase ceea ce a comandat la masa.
- Si Edward, Bella v-ati hotarat? Ne intreba Alice
- Cu privire la ce? Era ceva de decis?
- Uff!!! Cu privire la petrecerea lui Tyler Tyler
- Alice
- Nici eu nu merg la petreceri Alice
- Ar trebui sa o faceti. Va rog! Bella, te rog, accepta. De obicei merg singura la astfel de petreceri, cu Emmett si trupa lui de fraieri nu stau, iar Edward e pentru prima oara aici asa ca ar fi frumos sa mergem toti trei sau patru.
- Patru?
- Pai ar fi dragut daca Edward l-ar invita si pe prietenul lui James. Stii ca mama si tata vor sa il cunoasca si ar fi frumos sa ii prezinti si lui orasul. In plus am fi un grup de patru si am scapa de privirile indiscrete de la colegii nostrii. Ce zici Edward?
Propunerea lui Alice Seattle
- Bine Alice
- Super. Esti cel mai tare!
- Si eu? Intreba Emmett.
- Si tu ce fratele meu drag?
- Si eu nu sunt cel mai tare?
- Esti, fratioare, esti! Esti cel mai tare de cap frate din lume!
Ne-a pufnit pe toti rasul, sub privirile debusolate ale bietului Emmett. Rasul meu a fost, insa de scurta durata cand am auzit un ras pe care nu il mai auzisem niciodata. Un ras cristalin, ca sunetul clopoteilor. Era Bella. Nu imi dadusem seama pana acum cat de schimbata era cand radea. Fata i se lumina, iar ochii ii sclipeau prin sticla groasa a ochelarilor. Arata ca un inger. Era…era frumoasa.
Dupa-amiaza, cand am ajuns acasa, la insistentele lui Alice
- Hei James, sper ca nu te-am deranjat.
- Err..buna Edward. Nu deloc.Ce pot face pentru tine?
Vocea lui suna putin ciudat. Fortat parca, dar poate mi se parea.
- Nimic, bro, stai linistit. Aveam o propunere pentru tine.
- Da? Despre ce este vorba?
- Stiu ca voiai sa vizitezi Forks. Cum ti se pare sa vii week-endul viitor? Alice
- Foarte tare, bro, poti conta pe mine, imi spuse James entuziasmat.Se pare ca ma inselasem cu privire la ciudata lui dispozitie.
- Ok. Hai ca trebuie sa te las acum, voiam sa iti spun ca sa nu iti faci alte planuri. Mai vorbim zilele astea sa stabilim detaliile.
- Bine. Vorbim. Bye.
- Bye.
JAMES
Am inchis telefonul zambind.
- Ce e de ras?
- Nimic. Se pare ca nu trebuie sa ne mai chinuim cu un plan B. In week-endul viitor voi fi in Forks. Bietul Edward…nici nu va stii ce l-a lovit.
luni, 2 august 2010
AN
Hello again! Multumesc pentru urari! Ce va fi in fic vom vedea...ideile curg si curg si curg...la momentul oportun voi decide asupra careia voi ramane. Din pacate trebuie sa cantaresc foarte bine de acum incolo deciziile fiecarui personaj inainte de a scrie pentru ca fiecare dintre acestea vor influenta desfasurarea actiunii si sper sa nu dezamagesc. Deja stiu cum vor evolua unele dintre personaje, mai trebuie doar sa le aduc acolo unde trebuie.
Este primul meu fic desi peste 50% din timpul meu liber il petrec pe fanfiction.net (dar sa nu mai spuneti la nimeni ca nu da bine la CV :p) , nu am mai compus ceva din liceu si a trecut ceva vreme de atunci, trebuie sa ma pregatesc de o noua proba de admitere la master si sa mai si lucrez :(( asa ca voi posta probabil o data pe saptamana, nu promit mai des din lipsa de timp, plus ca vreau ca viitoarele capitole sa fie mai lungi ( Bucura-te Madam Duicu ).
Daca sunt intrebari, nelamuriri sau vreti pur si simplu sa ma injurati (si promit ca nu ma supar) id-ul meu de mess este babyangelary ( yahoo).
Poopici :)
Este primul meu fic desi peste 50% din timpul meu liber il petrec pe fanfiction.net (dar sa nu mai spuneti la nimeni ca nu da bine la CV :p) , nu am mai compus ceva din liceu si a trecut ceva vreme de atunci, trebuie sa ma pregatesc de o noua proba de admitere la master si sa mai si lucrez :(( asa ca voi posta probabil o data pe saptamana, nu promit mai des din lipsa de timp, plus ca vreau ca viitoarele capitole sa fie mai lungi ( Bucura-te Madam Duicu ).
Daca sunt intrebari, nelamuriri sau vreti pur si simplu sa ma injurati (si promit ca nu ma supar) id-ul meu de mess este babyangelary ( yahoo).
Poopici :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)